Distopia, kakotopia, anatopia, paratopia, metatopia – Pastorală de Crăciun II

De ce am scăpa noi de nepotriviri, proaste a-locări, anapoda aşezări, în-locuiri ratate, trimiteri în locuri de ne-locuit?

De ce am crede că Dumnezeu vrea să ne lase în locurile în care ne simţim obişnuit, comozi, competenţi, adecvaţi, siguri, potriviţi?

Poate că tocmai de aceea este Crăciun acum, ca Dumnezeu să ne dizloce din locurile în care ne-am obişnuit.

el greco

Eşti prea tânăr, încearcă să faci lucruri bătrâneşti. Eşti prea bătrân, fă ceva ce numai la tinereţe se face. Schimbă locul cu bunicii, schimbă locul cu cei care stau, dacă eşti prea umblăreţ, iar dacă eşti prea stătut, ia drumurile la talpă. Umblă colindînd, mergi în vizită la aziluri, la ospicii, fă mâncarea tradiţională de Crăciun, dacă n-ai încercat niciodată. Dacă te-ai mallizat prea mult, închide-te departe de aglomeraţie, dacă te-ai uitat pe tine însuţi în canapelele din faţa televizorului, apasă butonul, scoate-i din priză coada, taie-i coarnele antenelor. Retrage-te în meditaţie şi lectură, dacă de tot Crăciunul numai în bucătărie ai petrecut. Ieşi spre lume, dacă eşti introvert de când mama te-a făcut.

Eşti tăcut, vorbeşte, eşti vorbăreţ, taci ca Zaharia. Eşti gospodină? Poartă-te ca o boieroaică. Eşti aristocrat? Mergi pe jos la grajd. Eşti profesionist în creşterea oilor? Devino artist şi evanghelist de ocazie, bun vestitor al veştii celei mai bune. Eşti sedentar, închis în birou? Ieşi după stele. Eşti afară la câmp şi foc, rural prin obişnuinţă? Intră în agora la discuţii cu unul şi cu altul, ca ciobanii la târg, chiar dacă vei produce mirare şi te vei face de râs. Actul acela ratat ţi se va ierta, dacă tu însuţi te-ai putea ierta în grămada complexelor tale de nepotrivit în loc nepotrivit. Eşti în faţă? Mergi în spate. Eşti în spate? Mergi în faţă. Schimbă-ţi instrumentul la care cânţi, cu riscul de a nu cuprinde bine corzile, cu riscul unor emoţii mai mari!

Mergi acolo unde n-ai mai fost de acest Crăciun şi fă ceea ce nu ai mai făcut! Dezrădăcinează-te, anulează-ţi confortul, strică-ţi obişnuinţele, riscă-ţi competenţele, pentru a trăi ameninţat, inadecvat. Dar fă acest lucru pentru a-L lăuda pe El, pentru a-I vesti faptele şi a-I vesti Numele, precum corul amatoricesc al ciobanilor.

Dumnezeu Însuşi se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi. Deus absconditus se mută nu numai în întunecimea prealuminoasă în care se ascunde, ci se piteşte într-o iesle.

Avem un Dumnezeu care se dezlocuieşte din ceruri pentru a ne înlocui pe noi pe cruce. Cu desăvârşire distopic! Avem un Dumnezeu Nelalocul Lui. Cerescul Pământenit, Nevăzutul întrupat. Să-I urmăm pilda!

Anul acesta n-am făcut brad cu familia. N-am ornat deloc casa. Nu vom face mâncarea tradiţională de Crăciun, nu vom urma nicio tradiţie. Nimic! Va fi cu totul altfel. Ne prea obişnuiserăm cu acestea. Bradul era prea la locul lui, devenise prea central, iar Dumnezeu devenise periferic. Am simţit nevoia să înlocuim tot ce devenise obişnuinţă şi ne-am reaşezat în cele mai nepotrivite şi deloc confortabile situaţii. Avem câteva proiecte grele şi pe care le-am făcut cu greu de înţeles copiilor. Să vedem dacă a meritat, dar am luat exemplul cuiva.

Zilele trecute i-am întrebat pe studenţii mei pe unde îşi vor petrece Crăciunul. Unul dintre ei, scos de Dumnezeu de prin canale şi din Gară, copil al străzii, se întoarce la locul cel mai nepotrivit, de acolo de unde a plecat. Cătălin se întoarce prin canale şi pe străzi, prin săli de aşteptare şi prin parcuri pentru a-şi căuta camarazii, copiii nimănui, nepotriviţi cu toţii în parcuri şi gări. Potrivi-s-ar mai bine în braţe de părinţi sau în îmbrăţişări creştineşti!

Cătălin se va dizloca din locurile călduţe din biserici, de lângă brad şi va merge prin canale, pe magistralele de căldură, pe unde se încălzesc foştii lui camarazi. Probabil fiecare dintre noi ar trebui să căutăm un loc în care să ne simţim nepotriviţi, anacronici, inadecvaţi şi ameninţaţi pentru a înţelege cu adevărat care este spiritul Crăciunului despre care atât de mult se vorbeşte. Cătălin va fi un distopic, precum Elisabeta, Zaharia, Iosif, Maria, Magii, Ciobanii, chiar Pruncul însuşi.

Vă doresc de acest Crăciun tuturor,

Sărbători DIFERITE, în cele mai nepotrivite timpuri şi locuri.

Pastor Conf. Univ. Dr. Marius David Cruceru

Vicepreşedinte al Comunităţii Bisericilor

Creştine Baptiste de Oradea şi Satu Mare.

Decan al Facultăţii de Teologie din cadrul

Universităţii Emanuel din Oradea

Textul a fost publicat într-o variantă iniţială în Ziarul Crişana ca pastorală de Crăciun 2009, a fost preluat într-o altă variantă de www.oglindanet.ro şi de Radio Vocea Evangheliei.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Gînduri, Meditaţii, Periegeza. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Distopia, kakotopia, anatopia, paratopia, metatopia – Pastorală de Crăciun II

  1. Ioana zice:

    Excelent articol! Incerc sa tin seama de sfaturi si am luat in mana chitara :).

  2. cocorici zice:

    Multumesc Marius ca mi-ai deschis ochii.Citesc blogul tau cu mare drag . Craciunul din anul acesta l-am vazut altfel.
    Lumea de astazi, in care il asteptam pe Domnul Isus este aceiasi cu lumea in care a coborat Domnul Isus. Starea care a fost la prima venire va fi si la a doua (depravare cumplita, sange si crime, stricaciune morala, erezii care incerca sa distruga Cuvantul lui Dumnezeu, dragostea celor mai multi in racire) insa la o ramasita a lui Israel se uita Dumnezeu, si-L trimite pe Domnul Isus. Alege o feioara simpla-Maria, alege pe Iosif, Simeon, Zaharia, Elisaveta, Ana- alege oameni simpli si cu ei schimba intreaga lume, oameni care traiesc pentru Dumnezeu si care s-au pus la dispozitia Lui.
    Sa fim si noi in lumea de azi oameni din ramasita aceea care traieste frumos, in curatie(ca MAria) si care-L asteapta sa vina a doua oara.
    Pace si bucurie!

    • Marius David zice:

      Cocorici, Mulţumesc pentru cuvintele de apreciere. Şi pe mine mă ajută scrisul să văd Crăciunul altfel .fiind „silit” să scriu pastorale, săscriu predici, din ACELEAAAAAAAAŞI texte, trebuie să schimb tot timpul unghiul de citire,

      uită-te la cîntarea Mariei… vorbeşte despre chiar spiritul Evangheliei… RĂSTURNAREA… a răsturnat pe cei bogaţi, mari şi i-a înălţat pe cei smeriţi…

  3. adrian zice:

    Frumoase randuri.
    Si eu ti-am urmat sfatul (ma rog, am incercat – nu prea a iesit ce-am vrut…).
    Ma bucur sa va ca ai avut un Craciun cu odihna (nu te-am vazut pe-aici). 🙂

    • Marius David zice:

      Da, am avut un Crăciun bun, în zilele de sărbătoare şi duminicile nu fac blogging, nici nu comentez.
      Am avut un Crăciun mai trist ca altele…

    • Marius David zice:

      Nu contează că nu a ieşit ce ai vrut… tocmai asta este esenţa. Crăciunul este o înşiruire de acte ratate, nereuşite. Singura reuşită este o naştere, care era inevitabilă.
      Anu viitor, daca anul acesta am enumerat distopiile si sonotopul… anul viitor voi incerca sa enumar dispraxiile, dispoesis-ul Crăciunului şi imagotopul. 🙂
      Iar mă ia George că astea nu-s predici.
      Nu-s! Are dreptate!
      Niciodata n-am fost un bun predicator, nici pastor bun! M-a pedepsit Dumnezeu să mă puna la locul nepotrivit, sînt cu totul distopic! Asta-i lumea lui Dumnezeu, un bîlbîit ajunge mare conducător de popor …şi PROFET… un cioban blond ajunge rege-poet, un culegător de smochine ajunge prooroc, un pescar ajunge apostol, un vameş scriitor, un medic … mare cercetător în ale istoriei recente…
      Ce lume!!!!!

  4. analfabetul zice:

    la multi ani si un an nou plin de satisfactii.

  5. Pingback: Pătrățoșenii ȘI la sfîrșit de an « România Evanghelică

    • Marius David zice:

      Ca de obicei, A.C.ul are o propensiune deosebită spre esențial, scăpînd întodeauna miezul. Ne mai mirăm că nu-l ia în seamă mai deloc populația?
      Deci: fratii de la Satu Mare ne-au cerut, de dragul lor, ca sa se simta si ei inclusi sa folosim aceasta denumire. SI ACEASTA denumire.
      asa am facut!
      De dragul fratilor de la Satu Mare cărora le urez Sărbători fericite cu Domnul și să nu țină seama de ce spune o gură otrăvită, dar exactă!

  6. tudor zice:

    E un mod interesant de a spune fratilor sa termine cu rutina si sa devina adevarati , vii…

  7. Pingback: Pastorală de Crăciun: “Sărbătorirea ca agonie” | Marius Cruceru

  8. Pingback: “Vai de mine …. e Încarnare, e Crăciun!” – Pastorală de Sărbătoarea Întrupării 2012 | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s