Amăgire şi dezamăgire de Crăciun

Amăgire şi dezamăgire de Crăciun[1]

Amăgire şi dezamăgire au conotaţii negative în limba română.

Deşi al doilea termen este format cu un prefix care l-ar putea înscrie ca un bun candidat pentru un sens pozitiv, rămîne sinonim al deziluziei, decepţiei.

Cu toate că dicţionarele le împerechează ca antonime, nicicum nu sînt antonime perfecte.

Haideţi să ne jucăm cu etimologia[2].

Amăgire se pare că vine de la latinescul ammagire, care înseamnă a atrage pe cineva prin farmece, a momi, a ademeni, a tenta, a seduce, îmbia, a păcăli.

Recunoaşteţi radicalul? Mageuw, magire? Probabil că radicalul este magire-magere, un calc după mageuw, a practica magia.

Acum să ne depărtăm de chirurgia cuvintelor, zburdînd direct la Crăciun.

houde_themagi

Magii au fost măgiţi.

Magii, într-un sens, un sens de pe o anumită secţiune a ariei semantice a „amăgirii” au fost a-măgiţi de stea. Au fost atraşi, ademeniţi spre staul, după care au fost, într-un alt sens: dez-amăgiţi. Cei trei înţelepţi de la Răsărit sînt momiţi de o stea, fără să ştie exact unde se duc. Asta este parte din ironia Crăciunului. Studiosul cade în capcana întinsă de obiectul de studiu, cercetătorul este condus de lucrul de cercetat.

Haideţi, dacă tot vrem să mergem pe mina dicţionarului, să privim într-adevăr „dezamăgirea” ca sinonim perfect al lui „amăgire”. Dacă magii au fost amăgiţi de stea, atunci au fost dezamăgiţi, de-măguiţi de Domnul Isus Cristos.

Vă rog să luaţi verbul dez-amăgire, la fel, cu acelaşi sens ca dezintoxicare, des-călţare, des-călecare

….

Interesant fapt că Irod încearcă să îi amăgească pe magi

MAtei 2:7 Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.

Dar sfîrşeşte prin a fi amăgit de magi, care devin amăgitori pentru amăgitor după ce au fost a-măgiţi de stea şi dez-măguiţi de Prunc.

2:16 Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

…..

În Colinzi sînt trei magi, trei crai, trei păstori. Peste tot în Scripturi sînt „nişte”. Tradiţia impune numărul trei prin contaminare, pentru a echilibra tabloul în care sînt doi părinţi şi un Prunc, trei. Tatăl, Fiul şi Duhul, Trei.

Tabloul de Crăciun cuprinde pe Fiul în mijlocul Trinităţii, apoi în mijlocul omenităţii, în familia pămîntească şi este în Trei şi în trei. Poate tocmai de aceea păstorii sînt chemaţi numai în număr de trei, la fel şi magii.

Să ne amăgim că sînt trei, aşa cum ne amăgim cu moşu?

……

Diavolul este amăgitorul?

Atunci Isus trebuie să fie dezamăgitorul!

Dacă Diavolul ne păcăleşte.

Isus ne des-păcăleşte.

Dacă Diavolul ne momeşte, ne tentează, ne farmecă.

Isus ne dez-momeşte, ne dez-farmecă.

Dar….

Dacă Isus ne îmbie la viaţă, dacă El ne Măgeşte, ca pe Magi, adică ne se-duce, ne atrage spre El, ca un Mire care îşi curtează Mireasa.

Atunci Diavolul este dezamăgitorul în sens rău. El caută să rupă legătura. Orice este Isus, Cel Rău este pe axul semnificaţilor la partea opusă.

Dacă Domnul ne îmbie, Diavolul ne ispiteşte,

dacă Domnul ne atrage, Diavolul ne momeşte,

dacă Domnul ne aromeşte[3], Diavolul ne năpăstuieşte[4].

Dacă Diavolul ne înşeală, El ne arată şi ni Se arată drept Adevărul dez-amăgitor.

Dacă Diavolul ne păcăleşte, Domnul ne ia de-a dreptul.

Dacă Diavolul ne dezgustă, Domnul este de gustat. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!!! Ps. 34:8

Dacă Diavolul ne face vrăji, Domnul este fermecător,

Diavolul este amăgelnic, impostor, escrocul prin excelenţă, dar previzibil.

Domnul este ademenitor, atrăgător, fermecător, suprinzător, uimitor.

Pe Magi steaua I-a A-Măgit în sensul cel mai bun cu putinţă şi ieslea I-a Dez-amăgit în cel mai bun sens cu putinţă.

Cum să nu fie dezamăgire cînd găseşti un Împărat într-o iesle, un Prunc într-un grajd, un Creator într-o peşteră?

Dar ce sănătoasă dezamăgire!

…………

Da, sigur că ne place să trăim în amăgire. Ne place să ne autoînşelăm. Ne place să fim amăgiţi. Importantă nu este amăgirea, ci Cine este Amăgitorul sau A-Măgitorul[5] şi în ce constă dezamăgirea sau dez-amăgirea.

Dacă tot sîntem de amăgit, să ne lăsăm ademeniţi de Domnul. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Dacă fiinţa umană nu poate trăi în afara amăgirii doar dacă trăieşte cu Adevărul în-fiinţat în sine, atunci să ne lăsăm chemaţi şi ademeniţi de cîntarea Înţelepcinii care vrea să ne momească la masa Ei, în Casa Ei. (Proverbe 1:20, 8:1-3, 9:1-5)

Dacă tot trebuie să fim dezamăgiţi, să fim dez-amăgiţi de El, ecclesiastic, să ne înşele aşteptările, să ne calce falsele gînduri, călarele să fie jos şi josul, călare; născutul, veşnic; pruncul, creator; neajutoratul, Împărat; ieslea, palat; fecioara, mamă; cel înşelat de logodnică, sfînt; păstorii, înţelepţi şi magii, a-măgiţi-dez-a-măgiţi.


[1] Îi mulţumesc redactorului Nicoleta Burtic de la Radio Vocea Evangheliei pentru această provocare.

[2] amăgí (-gésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A vrăji, a face farmece. – 2. A amăgi, a momi. – Mr. (amăvipsire) „a vrăji”. Gr. μαγεύω „a fermeca” (Hasdeu; DAR; Diculescu, Elementele, 474; Rosetti, II, 66), probabil prin intermediul unui lat. ◊magῑre, ◊magare, cf. calabr., sicil. ammagari, cat., sp. amagar. În mr., din ngr. μαγεύω, de unde şi bg. magiosvam. Der. amăgeală, s.f. (înşelăciune, artificiu); amăgelnic, adj. (înv., înşelător); amăgeu, s.m. (impostor), pe care Diculescu, Elementele, 474, îl derivă dintr-un gr. ◊μαγεύς; amăgire, s.f. (înv., ademenire); amăgitor, adj.; amăgitură, (înv., înşelăciune, escrocherie). Vezi DER.

[3] Vezi Dex şi dicţionarul de sinonime.

[4] Ibidem

[5] luat aici a ca alpha privativ.

Iată două variante ale colinzii care aminteşte de cei trei magi, cei trei crai!!!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Chitara, Meditaţii, Muzica, pseudotratat de semantică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Amăgire şi dezamăgire de Crăciun

  1. Nicoleta zice:

    Multumesc pentru aceasta meditatie! Nu m-am gandit niciodata la aceasta etimologie. Voi verifica daca nu este o etimologie falsa. Si daca este o etimologie falsa, ce conteaza 🙂

    Nicoleta

    PS. Pe celalalt blog n-am comentat, am citit doar. Acest blog pare de o alta factura. Cred ca va reprezinta mult mai bine.

  2. Robert zice:

    Acest colind este un diamant de mare pret, iar slefuirile sunt deosebit de frumoase. Amandoua variantele imi plac foarte mult, dar pentru mine personal prima are o atingere deosebita.

    Multumesc frumos.

  3. Marius David zice:

    Draga Nicoleta, bine ai (re)-venit. Poate fi o etimologie falsă. Drept să îţi spun nu mi-am bătut prea mult capul. Vreau să scriu un dicţionar odată de false etimologii. Prima dată am vrut să îmi fac teza pe etimologiile false ale lui Augustin. FAscinant subiect.
    Am o gramadă de material.

    Despre celălalt blog? Anumite lucruri din el mă reprezintă foarte bine, altele m-au reprezentat, nu mă mai reprezintă… oh, este o poveste lungă pe care o voi spune altă dată… poate.

    Draga Robert, nu este şlefuit încă. Mai trebuie. Poateă că în prima este mai rafinată atingerea, în a doua este mai multă pasiune.

    • adrian zice:

      Dupa Platon, etimologia unui cuvant duce la un ontos. Cuvintele nu sunt doar structuri lexicale, ci numiri ale unor realitati mai consistente decat ceea ce se vede. Si lui PLaton ii placea sa se „joace” cu etimologiile (chiar si asa, unele etimologii ale lui le gasim si in dictionarul lui Chantraine :-))… Si Eliade, poate ultimul mare platonist al vremurilor moderne, agrea etimologia spiritualizata. De asemenea, Jung folosea cu multa dibacie analiza etimologica. Ce sa ma spunem de Heidegger… Multi filologi stramba din nas la etimologiile propuse de el, numai ca Heidegger isi propune mai mult decat o analiza filologica. Corecat sau nu, definitia etimologica a adevarului-aletheia ca ceva care trebuie smuls dintr-o stare de ascundere nu poate sa nu ne puna pe ganduri.

      Chiar si atunci cand sunt false (din punct de vedere al stiintei filologice) etimologiile ne ajuta sa descoperim imaginile si simbolurile din care o comunitate lingvistica si-a tras „seva”, asa cum un mit cosmogonic, evident inept din punct de vedere stiintific, ne spune extrem de mult despre imaginea sacra a lumii pe care acea comunitate si-a construit-o (sau a primit-o). Afli multe despre om daca ii analizezi simblourile cu care se inconjoara. Pentru istoria religiilor si stiinta simbolurilor nu exista etimologii false (mi-a spus un psiholog ca nici pentru psihloogie).

      Mi-a placut textul. Tine-o tot asa!

      • Marius David zice:

        Mulţumesc de susţinere! 🙂
        da, mie îmi place mult să mă joc cu etimologiile false. am făcut cursul de etimologie cu prof. dr. Iancu Fischer. Un om extraordinar, absolut extraodrinar. Nu poţi să devii antisemit dacă l-ai cunoscut pe dînsul şi pe doamna profesor Lucia Wald. Este absolut imposibil.
        Acelaşi lucru a făcut Noica în Cuvînt împreună despre rostirea românească. Sînt sigur că ştii textele. Îţi mai aminteşti abuzul de ÎNTRU… de prin anii 90?

        • adrian zice:

          Da, imi amintesc…

          Pe de alta parte, eu tot mai cred ca en+dativ se traduce cel mai bine prin ‘intru’. 🙂

          • Marius David zice:

            nu întotdeauna. Aici este arta traducătorului, să distingă intre situaţii.. Am o luptă cu studenţii la prepoziţiile şi regimul cazurilor… dia cu acuzativul, dia cu genitivul… repet din două în două lecţii.
            apoi meta cu genitivul, meta cu acuzativul etc.

  4. ascultareacredintei zice:

    Sensul final exprimat are ordine biblica, motiv pentru care se poate redefini chiar si etimologia… Si, oricum, in Cristos se unesc si antonimele, cum asa de bine ati exprimat. Este o meditatie imbucuratoare, o dovada a timpului petrecut in gandirea Cuvantului.

    Mult har!

    • Marius David zice:

      Ascultareacredintei, care mai este blogul tau? MA bucur ca ai inteles ce-am vrut sa spun. Un comentator mi-a spus ca este incilcit si ca, de fapt, Craciunul a fost mult mai simplu…
      Oare?

      Nu cunosc vreun lucru simplu facut de Dumnezeu, nici macar atomii…

  5. Rahela zice:

    Craciunul este timpul in care privim nunumai inapoi, la Pruncul nascut intr-o iesle…este timpul care ne deschide ochii sa vedem miracolele din viata noastra, din jurul nostru pe care le datoram Pruncului nascut intr-o iesle.
    Craciunul este timpul din an in care daca intelegem ca este mai ferice pentru noi sa dam decat sa primim…am urmat si noi Steaua Betleemului si ne-am inchinat Lui Mesia.
    Fie ca Dumnezeu sa ne umple inimile inca o data cu bucuria nasterii Mantuitorului, iar lumina stelei care-a stralucit deasupra Belteemului sa ne conduca in fiecare zi la Mesia.
    Iti doresc un An Nou fericit cu multe binecuvantari de la Domnul pentru tine si familia ta.

    P.S. Am gasit din intamplare link-ul la blogul acesta nou si m-am oprit pentru o clipa doar.

    • Marius David zice:

      RAhela, bun revenit si tie. Craciunul ne determina sa vedem trecutul cu alti ochi, prezentul si viitorul din perspetive diferite.
      Multumesc pentru urari.
      Sper ca intimplarea prin care ai descoperit acest blog sa fie una cu binefacere.

  6. ascultareacredintei zice:

    Inca mai este blogul si se gaseste la adresa http://ascultareacredintei.wordpress.com

    Craciunul, daca ne gandim la el ca la nasterea lui Cristos, a fost atat de simplu incat nu l-au inteles de fapt oamenii. Complexitatea nu este un motiv pentru lipsa de cunoastere. Nu putem sa decretam ca tot ce nu e simplu nu e de fapt de bun augur. Dincolo de acestea, trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa se descopere in frumusetea Cuvantului, care nu e simplist in nici un caz.

    Domnul Isus a fost de acord cu cei care considerau ca in Scripturi sunt cuvintele vietii vesnice, motiv pentru care acestia le si studiau. Poporul Israel era cunoscut ca poporul Cartii si educatia pentru ei era importanta tocmai in vederea cunoasterii Cuvantului divin. In zilele noastre e o tendinta a trai cat mai simplu. De unde si inventiile realizate pentru mase.

    Apropos de atomi: ce pozitie aveti fata de cautarea „particulei lui Dumnezeu”? Ati scris ceva despre asta?

    • Marius David zice:

      Multumesc, Ascultareacredintei, aşa cum spui! N-am scris despre Particula lui Dumnezeu. Deşi mi-a plăcut fizica, am făcut cu Atanasiu la Iaşi, la Cantemir, m-am oprit la Fizica newtoniană. De acolo mă pierzi.

  7. Scuze ca ma bag in seama, dar vreau sa stiu care e colinda dvs. preferata? uite aici: http://claudiunitisor.wordpress.com/2009/12/24/care-e-colinda-ta-preferata/

  8. Pingback: Distopicii – Pastorala de Crăciun I « Marius Cruceru

  9. Pingback: Mariana Sain Morar « Marius Cruceru

  10. Mihai zice:

    Daca
    ispitire = amagire

    ghicitoare:
    de ce ne adresam Tatalui, „si nu ne duce pe noi in ispita?”

    intrebare ajutoatoare:
    diavolul ne amageste, sau noi ne lasam amagiti?

    • Marius David zice:

      textul din TAtăl nostru este puţin diferit.
      ideea este … nu ne duce la teste, Dumnezeule, că ştim amîndoi rezultatul… cădem!
      asta este în contexul predicii de pe Munte …

      Ne lăsăm noi! Uită-te la ispitirea Domnului !

      • Mihai zice:

        Mi se pare că sinonimele:
        testare = încercare = ispită = seducţie = amăgire
        sunt apropiate chiar în acest context.

        Cu ce se schimbă înţelesul dacă spunem „nu ne lăsa pe noi seduşi”?

        Multumesc pentru răspuns.

  11. Magii nu au fost „Dez-amăgiti” de iesle, intrucat Pruncul nu mai odihnea de mult acolo, ci in casa, asa cum spune evanghelistul Matei. Se pare ca imaginile din diferite picturi, filme, sau chiar scenetele din biserica, au o mai mare puterea asupra mintii noastre decat Cuvantul scris. Scuze ca a trebuit sa va stric putin din frumoasa meditatie. 🙂

  12. Pingback: Astăzi la Biserica Creștină Baptistă Providența din Oradea despre bucuria “distopicilor” (a treia Dumninică de Advent) | Marius Cruceru

  13. Pingback: Despre bucuria “distopicilor” neinvidioși (ultima Duminică de Advent) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.