Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Kitharas tou Theou! Foarte interesant, nu am observat pana acum acest detaliu!
Astfel de posturi au pentru mine un efect calmant in mijlocul polemicilor electorale…
Şi pentru mine, Adrian, astăzi mi-am făcut curăţenie în birou şi am ascultat numai chitară..
profesorul la lucru. cam asa se pot cataloga clipurile. Romanillos este cunoscut pentru chitara lui Bream. citeam undeva ca ar fi fost prima chitara pe care a facut o, chiar pe mosia chitaristului englez. Bream a luat chitara care nici macar nu era finisata (serlac) si a cantato pana au inceput sa sara aschi din ea! Romanillos a fost printre primii lutieri interesati de istoria chitarei si primul care “a descoperit” identitatea lui Torres ca parinte al chitarei clasice moderne. A scris o carte monumentala despre Antonio de Torres care a devenit instantaneu Biblia lutierilor de chitara clasica. a continuat prin a tine cursuri anuale de lutierie pentru cine este pasionat – si cine are bani! – si nu a ascuns nimic din secretele constructiei chitarelor. in interviul de mai sus se poate observa ca pledeaza pentru sistemul traditional spaniol. poate suna prea conservator cand spune ca sistemul traditional e bun (avand in vedere noile tendinte) insa cand e vorba de chitarele lui se vede ca se bazeaza pe ceva.
aici un link cu Kaori Muraji cu o chitara Romanillos (creditata undeva ca fiind a lui Liam R.)
aici un link cu Bream cu chitara Romanillos, valses poeticos de Granados o inregistrare legendara (spun eu…) sunt momente cand suna a pian nu a chitara!!!
Excelent, mulţumesc foarte mult!!!!
Unde se poate găsi catea respectivă?
Am pus videol cu Muraji mai încolo.
Da, la minutul 1 şi 1.54 sună extraordinar. Ce tehnică de amortizare a sunetului!
Am urmărit foarte bine şi de această dată policele.
Ai drapteat cu sunetul de pian.
Kaori este o chitarista deosebita, a inregistrat aranjamente pentru chitara de Takemitsu – cum este si a song of early spring (Akira Nakada) de mai sus – cat si multe piese de ale lui Roland Dyens. si fratele ei a inregistrat Roland Dyens si aranjamente de el. e posibil ca amandoi sa fi studiat cu chitaristul francez. mai exista o varianta a piesei cu Kaori inregistrata la un templu shinto/budist insa nu pare Romanillos chitara! seamana cu un Hauser (am mai vazut o cu un Hauser in alta parte).
Cartea lui Romanillos “Antonio De Torres: Guitar Maker-His Life and Work” se poate comanda la mai multe librarii de pe net insa costa foarte mult (sau asa mi se pare mie). mai se gaseste si pe toate siteurile de vanzari de materiale pt lutieri. cel mai ieftin am vazut aici
http://www.lmii.com/CartTwo/Secondproducthead.asp?CategoryName=Books%2C+Acoustic
eu nu am mai apucat sa o iau.