Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
@Marius
Exista un numar maxim de comantarii care pot fi introduse de un utilizator pentru un articol?
Am vrut sa postez inca un comentariu pentru Adrian si nu mai pot.
Nicu D.
Nu, nu există… cred că ai făcut vreo greşeală de aplicare a cometnariului.
fascinant instrumentul asta, ce tonuri poate sa scoata. am si eu un tube cu Piazzolla cu o piesa care imi place mult.
si am mai gasit ceva un duo de bandoneon cu volver de Carlos Gardel un tango foarte frumos (my favorite as well!)
Ps. i se zice bandeon, eu stiam de bandoneon? sau e ceva legat de traducerea cuvantului.
draga GS, mi-ai luat supriza, ca un blogăr spontan ce sînt… aveam pregătit în decembrie, cînd îmi amintesc de moartea bunicului meu, Adios Nonino, este o variantă chiar mai bună.. Nonino înseamnă bunicuţule,
Iată aici
Piazzola are şi un Ave Maria
Dar Oblivionul?
Iată-l într-o interpretare la violoncele, cvartet.
şi surpriza.
Ştiam că asta o să-ţi placă
http://mariuscruceru.ro/2008/09/01/cele-patru-anotimpuri-de-astor-piazzola/
Nu sunt foarte sigura, dar cred ca in limba romana se numeste la fel ca in spaniola, italiana si franceza, adica bandoneon.
Mulţumesc pentru contribuţii.
Da, există două forme, chiar trei, bandodeon, bandoneon, bandeon.
Forma bandeon este mai uşor asiminalbilă limbii române, care caută să elimine duplicările, geminalele etc. mergînd pe simplicări,
de aceea am preferat forma aceasta
iată cîteva argumente. – chiar o caricatură a lui Astor
O altă imagine
şi aici chiar instrumentul
.
imi cer scuze ca am stricat surpriza, nu stiam.
e posibil sa mai fi postat clipul cu Georgeta dar nu mai tin minte sigur asa ca daca tot suntem in tema Piazzolla.
ah, ştiu de Georgeta Zamfirescu
uite-l pe Mircea gogoncea,
este aproape de geniu, dacă nu chiar a călcat în el.
ce spui de poziţia la chitară?
Grifil foarte sus,
chitara în 30 de grade faţă de corp,
şi între picioare.
şcoaola de la bucureşti
se pare că aceasta este poziţia cea mai comodă, am încercat-o şi eu,
nu îţi mai distrugi coloana cu scăunelulu de picior
ah, am uitat ceva care îmi place foarte mult
dansul cubanez de Lobos
L am auzit pe Mircea Gogoncea cand eram in facultate la un concert, era gala tinerilor chitaristi la sala radio, era ceva mai mic! a cantat danza del altiplano intr un mod fantastic (mai ales pentru varsta lui) si nu e o piesa usoara. am vazut tube ul cu concertul de Giuliani cred ca s a descurcat bine, am avut chiar o “disputa” cu cativa critici rai pe postul acela de tube daca va uitati mai jos!!! Il cunosc si pe al doilea chitarist din clipul cu duo Catalin Vlad, a venit de cateva ori prin camera la camin si m a ajutat cu el ultimo tremolo pe care l studiam atunci! si el era ceva mai mic!
Este absolut fenomenal, am auzit că este olimpic la alte vreo 13 materii… poate că era o exagerare.
ştiu că foloseşte o chitară Dumitriu
Am înţeles că Vlad a plecat în Spania? Este adevărat?
cu Vlad nu am mai vorbit de atunci de cand eram in camin, nu avea o chitara Dumitriu dar stiu ca a facut pana la urma rost de una care i placea foarte mult.
Ce este o chitara Dumitriu? Ce o diferentiaza de celelate?
GS, ramasese ca te apuci sa faci un dictionar pentru profani…
http://mariuscruceru.ro/2009/03/03/un-lutier-roman-si-despre-laute/
http://mariuscruceru.ro/2008/08/11/ispita/