Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Hmm… in nici un caz nu e “calea spre barbatie”, desi e bine ca un copil sa faca miscare..In cazul de fata cred ca se exagereaza, parintele pare sa exploateze “ispravile”fiului, insa exista si alti copii cu preocupari similare (gimnastele care incep antrenamentele la 3-4 ani, etc.) Ce ma ingrijoreaza mai mult e ce se aude, muzica violenta, cu un mesaj agresiv, si sa-i vad pe ceilalti copiii din videoclip “dansand”. Totala inconstienta din partea parintelui care alege sa isi creasca copiii in asemenea atmosfera, zi de zi…
1. muschii nu vor mai creste corect, ci vor incepe sa se deterioreze mai pronutat.
antrenorul meu facea cu un japonez de mic copil, deja el trecuse pe partea de religie a artei martiale. daca pana si japonezii stiu asta 
2. coloana lui pe la varsta de 30 de ani va fi, .. nu stiu ,.. poate nu va mai fi.
3. problema copilului incepe de la parinti. cred ca ei ar trebui tratati mai intai
4. calea spre barbatie incepe cu tine nu cu copilul tau sau prin copilul tau.
5. cand am facut wu-shu king-fu .. pana nu am depasit varsta de 18 ani nu m-au lasat sa fac lucruri mai avansate .. de exemplu intarituri la cap, gat, spate, piept, maini, bazin, picioare, glezne, talpi .. ah da .. mai toate partile corpului
dincolo de urmarile care vor urma din punct de vedere fizic, cred ca cea mai mare problema este cum va percepe acel copil de 5 anni forta pe care o are? in ce scopuri o va folosi.? la 7 ani. il va las alat pe unu in strada`? cred ca la partea aceasta nu se gandesc parintzii lui, el inca este ,mult prea mic sa inteleaga pe deplin capacitatea pe care o are , el vedea asta ca o joaca de adulti la care are acces, dar ce va face pana va intelege modul in care trebuie si este bine sa isi foloseasca forta?
Este similar de grotesc,oribil,cumplit,groaznic cu educatia si suprasolicitarea copiilor sa invete versete biblice de timpuriu ,sau “copilul predicator” ce denota o maturizare fortata, chinuita.
Ma gandesc aici si la parinti ce doresc sa aduca mereu in discutie cu alti parinti meritele lor in cadrul educatiei oferite copiilor lor.
Eu cred ca toate vin la timpul lor, exista un progres, un proces, anumite etape in viata care trebuiesc respectate,aplicate.
Niște părinți iresponsabili, ca atâția alții în România!
Cu memorarea scripturii e altceva.
Am testat-o pe fetita mea de la 2 ani jumate.
Am inceput sa recit cu voce tare psalmul 23, in timp ce ea se juca in casa cateva zile la rand, dupa care tot in prezenta ei “ma incurcam” in cuvinte si crede-ma ca ma corecta.
Saptamana viitoare are 8 ani prin Harul Domnului, Memoreaza versete intregi, si invata o poezie in cateva minute.nu am obligat-o dar am incurajat-o sa memoreze.
Sunt sigura ca nu va pati nimic rau din cauza aceasta.
Ba inca la scoala invatatorul le-a spus ei si altei colege care e tratata dupa acelasi principiu ca o sa faca matematiciene din ele…
toata lauda este a Domnului, dar sfatul este pentru toti credinciosii.
M-am referit la cu totul altceva.
Si in videoclip este vorba de ATITUDINEA parintelui.
LA fel si cu cei care isi etaleaza copii in fata- pentru a se aduce in discutie meritele lor.
Eu doar am facut o analogie, precum acesta il forteaza pe mic sa isi dezvolte muschii prea devreme, sunt unii parintii care doresc sa isi vada copii de 5 ani, deja pastori.
Toate isi au vremea lor.
E nevoie de maturitate spirituala, intelepciune personala si experienta.
in biserica din care fac parte isi face aparitia aproape in fiece duminica un baietel de 5 ani cu o memorie extraordinara. recita psalmi intregi pe de rost, fara sa faca vreo greseala. ce ziceti? e bine sau e rau? am unele rezerve… e bine ca cel mic sa invete de mic Cuvantul Domnului, dar nu se sare cumva peste cal?
eu am o intrebare… (nu am nimic impotriva memorarii psalmilior, copii mici sunt la varsta cand o pot face cu usurinta) oare acesti copii vor fi si implinitarii ai Cuvantului care l.au memorat? vor ajunge la o anumita varsta sa isi gaseasca placerea in Cuvantul lui Dumnezeu ? Mie teama pentru acei copii care invatza fiind obligati de parintzi sau de lideri de grupe…
…acest copil a pierdut cei sapte ani de-acasa!Si nu a fost alegerea lui!
Un tată-orc dornic să-şi transforme fiul într-un orc miniatural (a se lua notă de modul în care sunt încurajate strâmbăturile de Tarzan omul-maimuţă şi a se asculta muzica foarte elevată de pe fundal).
În lipsa unui cod al onoarei şi a unor minime valori spirituale, hipertrofierea trupului înseamnă un bătăuş în plus în junglă socială.
Dle Cruceru,
Putin offotic. Ieri a aparut raportul pe 2009 al Departamentului de Stat SUA cu privire la libertatea religioasa in Romania. Cred ca este un raport care v+ar interesa si pe dvs. Eu am analizat deja principalele aspecte.
Draga Dan Patrascu,
multumim foarte mult pentru aceasta informatie.
Ai un link ceva?
acesta este?
http://patrascudan.wordpress.com/2009/10/27/un-raport-obiectiv-aceleasi-concluzii/
1 – scriptura mentioneaza ca barbatul ajungea in poporul evreu sa fie “gata” de lupta la varsta de 20 de ani pentru razboi. Totodata cu pregatirea fizica, era o pregatire din pruncie asupra legii lui Dumnezeu si asupra responsabilitatii de cap al familiei inaintea lui Dumnezeu(aveau exemple relevante de patriarhi pe vremea aceea).
2 – Cat de relevanta este marturia celui din spatele camerei cu care s-a filmat? Partea fizica este clar ca a reusit sa o impuna celui mic (vorba aceea vestitata in leadershipul incipient – “dati-mi un copil de mic si voi putea face din el ce vreti: un criminal, un doctor, un preot, etc”). Apoi inteleg prin “ragetul” pe care si l-a insusit micutul ca prin asta isi va impune autoritatea si respectul. Ce sa mai spun de responsabilitatea fata de familia lui? Am mari dubii cu privire la asta…
3 – Ideea de barbatie in forma prezentata? Jalnica!! Pornind de la principiile lasate in scriptura – si ce au data roade in multe din cazurile prezentate in aceasta(sigur cu caderi vadite de caracter uneori) cu siguranta cresterea si pregatirea unui copil presupune a investi timp suficient pentru exercitiile fizice (cu o doza sporita, nu exagerata, daca totusi se tintesc performante), dar cel putin tot atat in transferul unui model de barbatie prin responsabilizare pe baza uceniciei.
Poate ca isi vrea fiul campion mondial la gimnastica! Am vazut ca este vorba si de exercitii la bara, poate tatal lui e un fost gimnast. Daca este intr-adevar fost gimnast, poate ca stie ce si cum sa faca.
Un copil din Rusia a devenit mare maestru la sah la numai… 13 ani. Parintii lui l-au scos din circuitul scolar public si i-au dat cei mai buni antrenori de la varsta de 5 ani. Probabil ca peste cativa ani va deveni campion mondial.
Tot in sah avem si cazul surorilor Polgar. Tatal lor le-a scos din circuitul public scolar. Una din fetele lui a ajuns campioana mondiala, una mare maestru, alta maestru international.
Ar mai fi si exemplele din gimnastica feminina. Fetitele care incep sa practice acest sport cresc practic fara copilarie.
Merita?!
Nu e nicio problema. Sportu’ nu face rau, indiferent la ce varsta de apuci. Decat sa stea in fata la Play sau altele… Chestia cu 18 ani, ca nu mai cresti, ca-ti nenorocesti oasele, nu e adevarata.
+Tasarea coloanei? Este asta calea spre “bărbăţie”?+
Mă abţin de la comentarii virulente la adresa părinţilor. Însă ar merita ! Bietul copil !
anormalitate!
Draga Mihaela,
daca invata Cuvantul sunt doua posibilitati, sa-L aplice in viata sau sa nu-L aplice dar daca nu-L cunosc, sansa aplicarii Cuvantului in viata este inexistenta.
Este adevarat ca nu stim cum se vor raporta la Biblie in viata lor, dar trebuie sa ii invatam de mici.
Dragi prieteni,
vă mulțumesc pentru comentariile care aduc perspective atît de diverse.
Se pare că acest caz a ridicat mai multe probleme referitore la acest tip de concurs-competitii pentru care ne sacrificam copilaria propriilor copii.
Pe lngă probemele de sănătate pe care le va provoca acest tip de antrenament acestui copil, cred că avem probleme legate de mentalitatea de copil-învingător, copil-campion, copil de top, copil-special etc.
aici mi se pare a fi adevărata problemă
îmi pare rău că nu pot răspunde tuturor pe rînd, așa cum obișnuiesc, din pricina faptului că nu am o conecție bună la internet aici.
Ciudat este ca se si predica azi , Cum sa iti cresti copilul sa fie de succes, sa aiba victorie pe plan social, sa aiba o vocatie puternica, o cariera, o profesie care iti aduce multe beneficii si avantaje materiale si prea putin..se invata cum sa umble pe calea Domnului nostru.
idoli! chiar și propriul copil poate fi transformat într/un idol.
Doamne fereste.
De cand am terminat de discutat subiectul acesta…au fost deja filmati o gramada de copii.
Exista si un blog http://blogdecuvant.blogspot.com/search/label/Albu%20Theodora%20-%20%C5%9Ecoala%20Mihai%20Ionescu%20-%20Bucure%C5%9Fti