Ce ne aşteaptă după 150 de ani de baptism în România?

Tocmai am văzut un site interesant. După părerea şi gusturile mele … prea triumfalist. Ce ne aşteaptă oare după 400 de ani de baptism? Ce este prin Europa de Vest am văzut. Nu-i încurajator şi nici tentant. Unde vom fi noi, baptiştii români, peste 400 de ani, dacă mergem în continuare pe calea pe care am apucat-o? Este o temă la care putem încerca să medităm, chiar dacă perioada ne depăşeşte leatul.

La deschiderea anului universitar, rectorul Universităţii Emanuel din Oradea, Paul Negruţ, a făcut cîteva observaţii interesante.

Pornind de la cartea Judecătorilor, unde Sfînta Scriptură descrie decăderea morală periodică urmată de perioade de revigorare spirituală, pastorul Negruţ spune ceva de genul următor:

În timpul primului război mondial s-au convertit mulţi bărbaţi, care au venit cu Evanghelia în satele lor. Pînă în jurul anilor 1920 a avut loc o trezire spirituală deosebită. În perioada interbelică însă, cînd starea economică a satelor din România s-a îmbunătăţit, baptiştii au început să decadă, bisericile să întîmpine probleme. Cînd a venit al doilea război mondial, din nou trezire, din nou convertiri pe front, din nou sate în care s-au închis cîrciumile. După anul 1950, după ce au venit comuniştii, am avut turnători, vînzători de fraţi, baptiştii au început din nou să decadă. Înainte de venirea fratelui Liviu Olah oamenilor din lume le era scîrbă şi ruşine de păcatele pe care le făceau pocăiţii. În anii 70-80 a început din nou o trezire spirituală, sub cea mai mare presiune pe care Securitatea a exercitat-o vreodată. Acea decadă a fost cea mai dură în ceea ce priveşte persecuţia din partea statului comunist. După anul 1980, cînd lucrurile s-au mai relaxat, baptiştii au început din nou să decadă, pînă după anul 1989-1990. Anii care au urmat, primul cincinal după 1990 a fost o perioadă de înviorare spirituală, dar nu de mişcări spirituale semnificative.

Am stat să fac socotelile

1920

1950

1980

Cîte 30 de ani!

Dacă sinusoida merge liniştit după acelaşi tipar, oare ce ne aşteaptă după încă 30 de ani? Adică din 2010?

Se pare că anul 2010 este un an în care ne aflăm la intersecţie de drumuri ca mişcare religioasă în România. Va urma ori o mare decădere, consecinţă a trendului din ultimii ani mai ales în unele dintre bisericile aflate în mediul urban, ori o perioadă de mare trezire spirituală.

Poate că Dumnezeu are milă de noi şi nu ne lasă să atingem adîncimile păcatului şi împiedică mînjirea unei noi generaţii. Ispitele sînt în aparenţă diferte faţă de ispitele anilor 20, 50, 80. De fapt nu este nimic nou sub soare.

Un alt lucru care mă îngrijorează este tiparul pe care îl văd în mişcarea fariseilor, dar despre asta într-o postare ulterioară.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista, dulce Românie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

79 de răspunsuri la Ce ne aşteaptă după 150 de ani de baptism în România?

  1. Dan Spaniard zice:

    Exista si post.uri la care trebuie sa te abtii in a le comenta.
    Acesta este unul.

    Dan

  2. uwe zice:

    Din punctul meu de vedere, de mai multi ani neoprotestantii in general sint intr-o foarte mare criza de identitate. Chiar si sociala. De spirituala aproape nici nu poate fi vorba. Nu vreau sa generalizez, dar sociologic daca ne referim la o majoritate, asa e. Si nu cred ca poti fi un crestin practicant, atata vreme cat orice lucru pe care il faci, il faci fara sa stii exact de ce, si ce implicatii are. Nu mi se pare o coincidenta faptul ca sint extrem de putini cei care pot intr-adevar sa-si sustina o idee in mod pertinent.
    Atata vreme cat nu stii ce cauti pe pamant, n-ai cum sa stii ce vrei sa cauti in cer. Parerea mea.

    • Marius David zice:

      Ba, de spirituală este vorba mai dihai, că aia ne interesează.
      În urmă cu 20 de ani, dacă discutam în tren cu cineva despre pocăiţi auzeam ceva de genul:_
      – Bă, băiete, nu putem ţine, bre, e prea sus, cum adică… pocăiţi, tabacioc niet, vodka niet, e prea sus..
      Acum, după 20 de ani…
      – Pocăiţi??? Lasă, bre, că vă ştim noi…. sînteţi la fel ca noi! Nu-i nicio diferenţă.

      Foarte bine spus, dacă nu ştii ce cauţi pe pămînt cum să găseşti ce cauţi în cer.

  3. Doru Radu zice:

    In general de-acord cu scurta descriere a miscarii baptiste.
    -nu-s de-acord cu afirmatia lui Paul ca anii 70-80 au fost cei cind presiuena Securitatii a fost cea mai mare. Cei mai grei ani pt baptisti au fost anii ‘50-’60, ce-au cuprins si arondarea. Dupa 1968, Securitatea a fost limitata in actiuni. Dupa memoriile anilor ’70 situatia bisericilor s-a usurat putin. Dar anii ’70 au fost dominati de primele proteste/memorii si de trezirea Olah. Aceasta a atras riposta Securitatii.
    -De-acord „trezirea Olah”. Fr. Olah a fost puternic urmarit de Securitate (rezulta din doc. publicate).
    -L-as credita pe Paul cu aportul deosebit in anii ’80: evanghelizari + curajul de-a ‘functiona” cu contract, etc.
    -Un lucru important lipseste din analiza: provocarea penticostala. Ea a fost foarte puternica; imediat dupa razboi, biserici intregi din Ardeal au trecut la penti. Mai tirziu, trecerea a fost individuala si nu cu biserici intregi. Am reactionat prost la ridicarea penticostala: dogmatic,cu exagerari, acuzatii, etc. Domnul si fratii penti sa ne ierte. In ultimii ani, cred ca am mai invatsat lectia. Trebuie sa invastam de la miscarea penticostalo-carismatica: rugaciunea, inchinarea, zelul, curajul de-a ne increde in Domnul si interesul pt lucrarea Duhului Sfint, daca vrem viitor. Respingind exagerarile regretabile. Si nu in ultimul rind sa-nvatsam s-avem curajul unor familii mai mari.
    Viitorul baptistilor? Domnul stie mai bine.
    1)Traiesc in USA
    2)Pocaintsa; nu degeaba ne-au poreclit altsii “pocaiti”
    3)Interesul sincer pt Lucrarea Duhului Sfint si rugaciune
    4)Mai mult zel si dependentsa de Domnul
    5)Cu intelighentsa cred ca stam bine; poate chiar putsin exces (nu-totdeauna face bine la smerenie si credintsa)

    • Marius David zice:

      Draga Doru, din mărturiile celor care au trăit ambele perioade: anii 70-80 şi anii 50-60:
      fiecare perioadă de prigoană a fost diferită.
      În anii 50-60 s-a intrat în puşcării. Unchjiul meu a făcut puşcărie pentru credinţă, s-au făcut arondările, s-au desfiinţat bisericile, dar comunităţile erau unite, oamenii erau încă neînduplecaţi, încă rezistau. Au găsit forme de supravieţuire şi au cîştigat bătăliile minţii şi cugetului mai uşor, deşi instituţional au pierdut mult.
      În anii 70-80 lupta Securităţii a fost mult mai subtilă.
      Insittuţional Ceauşescu a dat mai multă libertate, dar la nivelul păstorilor de această dată persecuţia a fost cumplită.
      În 1995 fratele Iosif Ţon mi-a spus acelaşi lucru. Anii 70-80 au fost cei mai cumpliţi din pricina presiunii psihice asupra păstorilor.
      În acei ani au căzut cei mai mulţi (tatăl meu tot prin perioada aceea a căzut şi a şi murit apoi în 1975).
      În anii 50-60 au fost bătăi, dar nu ucideri.
      Au fost ameninţări, dar nu au fost puse în aplicare, ca în anii 70.
      Atunci au fost decimate conducerile bisericilor. Fratele Taloş spunea în plin Congres că în acea perioadă 60% din membrii din comitet îi erau securişti.
      Cînd l-a întrebat pe unul dintre ei de ce l-a vîndut şi de ce a vîndut şi pe ceillaţi fraţi, acesta a răspun senin: „nu frate, nu v-am vîndut, eu doar verificam dacă este corect ce spuneau ceilalţi patru”.

      Iată deci că trebuie să nuanţăm. Ce fel de persecuţie? Cît de adîncă a fost rana pe trupul bisericiilor atunci în 50 şi apoi în 70? Ce s-a cîştigat şi ce s-a pierdut?
      Ce s-a pierdut în anii 70 este fără precedent, după părerea mea. O spun pe propria piele.

    • Marius David zice:

      nu voi face o analiză a mişcării penticostale aici, dar cred că cauzele multiplicării din bisericile penticostale sînt un pic diferite decît cele găsite de tine.
      MEnţionez aici că bunicul meu dinspre mamă făcea parte dintr-o biserică penticostală şi sînt foarte acomodat cu ce se întîmplă în acest mediu.

  4. mihai h zice:

    Marius, dupa cite stiu , in fruntea miscarilor de trezire au existat niste Oameni cu adevarat alesi de Dumnezeu si consacrati pentru astfel de lucrari.
    Deci se poate spune ca daca vor exista oameni ai lui Dumnezeu care sunt cu adevarat slujitori ai Lui si numai ai Lui, oameni ai Credintei, atunci se va simtii un suflu nou de inviorare de trezire in adunarile noastre.
    Cred ca in ultimii 30 de ani ,sa pus accentul prea mult pe invatatura si diplome,
    si acum avem la amvoanele bisericilor, oameni invatati ,destepti, trecuti prin scoli mari, dar asa cum spunea fr.MARCU , oameni care nu-L cunosc pe Hristos.
    Referitor la anii 70-78 , reinviorarea din anii aceia afost curmata prin faptul ca
    oameni ca Olah , Aurel Popescu, Pavel Niculescu si altii au fost impinsi afara din tara si oameni dinre ai nostri au fost folositi ca sa stinga asfel de lucrari.

    • Marius David zice:

      Da, unde sînt OAMENII?
      Două idei care merită dezbătute:
      1. Trezirile nu sînt semn al normalităţii eclesiale, ci semn al patologiei. Normalitatea nu este trezirea, normalitatea este … normalul. Cînd apar treziri spirituale în biserică este semn că bisericile sînt atît de bolnave că Duhul lui Dumnezeu rupe coaja bubelor să iasă puroiul şi să se cureţe rănile, apoi se întremează din nou Mireasa. Aici voi detalia altă dată.
      2. Trezirile spirituale nu se pot produce. Nu se pot crea condiţiile trezirilor în mod artifiical. Duhul sufla încotro vrea şi vine de unde nu ştim, dar îi simţim puterea.
      Învăţătura şi diplomele nu sînt rele. REforma s-a făcut de către oameni cu învăţătură şi diplome. Calvin, Luther erau oameni învăţaţi. Tocmai de asta a avut loc o mişcare atît de puternică în jurul Scripturilor. Ce să mai spun de Erasmus şi alţii.

      De asemenea, oameni ca Olah, Aurel Popescu, Pavel Niculescu, Iosif Ţon erau cei mai învăţaţi dintre învăţaţii care circulau printre noi. Ceilalţi, inteligenţi fiind, au fost luaţi de SEcuritate în solda ei.
      Înviorarea s-a făcut pe genunchi, dar cu Biblia şi cărţile în mînă.

      • mihai h zice:

        Normalul e sa fim treji, si daca nu sintem , Cuvintul ne indeamna sa ne trezim.
        Da apostolul Pavel a fost invatat, dar citim epistolele lui tocmai pentru ca ,Toate acestea, si eu cred ca aici include chiar si ivatatura,le-a socotit ca un gunoi,

        • Marius David zice:

          da, avantajele învăţăturii le-a socotit ca pe un gunoi, dar n-a spus că sînt gunoi, aşa a socotit el avantajele pe care le-ar fi avut, postul de profesor universitar la universitatea lui Gamaliel, postul de ministru al culturii, postul de rabin şef şi altele. Dar … cînd era în puşcărie n-a cerut altceva decît cărţi şi o pătură. Atît.

          • mihai h zice:

            Sepote spune si asa, intelegerea pe care o am e alta. Cum explici ca desii avem oameni mult mai titrati ca in trecut bisericile dorm, avem librarii care gem de carti despre Cuvint, dar Cuvintul e asa de putin trait .

          • ccoradea zice:

            Marius,
            Stii de ce a cerut carti? Pentru tocmai amintise ca fratii lui de lucrare l-au parasit. Cand te simti parasit de frati te adancesti in lectura… Era Luca cu el, dar era prea putin, il dorea si pe Timotei. De fapta asta dorea Pavel, cartile, pergamentele si mantaua erau un bonus care putea fi realizat in contextul in care Timotei ar fi venit in Roma. Din pacate Pavel, nu cred ca l-a mai vazut pe Timotei si nici nu a avut parte de carti, scrieri si manta. A murit abandaonat fiind de frati.
            Sa nu uitam cuvintele Domnului, „daca pomului verde…” atunci voi la ce va asteptati.
            Aceasta este normalitatea de care cred vorbesti undeva mai sus.

  5. michael zice:

    nu cred ca baptismul de azi sufera de o criza de identitate, mai degraba sufera de o lipsa de viziune clara in ce priveste parcursul miscarii evanghelice in viitorul imediat, dar si in cel indepartat.

    • Marius David zice:

      Michael, eu cred că suferă şi de una şi de alta. Criza de viziune vine din criza de identitate. Nu ştim încotro să mergem pentru că nu ştim cine trebuie să plece din loc.
      Starea actuală a baptismului din România merită o analiză aşezată, ştiinţifică. Poate că tocmai asta este slujba BIU-uli, Baptist Intelligence Unit 🙂

  6. Doru Radu zice:

    Indiscutabil ca persecutia a fost diferita si ca atunci cind a fost mai putin brutala, recrutarea s-a facut mai usor.
    Daca l-am transpune insa(ca-n cartea cu imperiile) pe Olah la sf. anilor ’50 si pe Paul l-a’nceputul anilor ’60 ar fi de mult oase si ulcele amindoi. Cu tot respectul pt suferintsa oamenilor. De murit, s-a murit si-n ’50-’60 chiar daca baptistii n-au martiri atit de multsi.
    Un singur amanunt ce pare minor. Dar nu este. Pina in ’73 ori ’74 trebuia sa ceri aprobare nominala pt botez. Era un fel de-ati turna oile pe fatsa. Copii de 16 ani se trezeau la director in cancelarie dupa ce s-au botezat… Unora nu le-a facut rau. Conflictul de constiintsa al pastorilor era mare; credetsi-ma. In fond era cel mai sfint lucru pe care-l puteau face: s-aduca oameni la DOmnul pt ca apoi sa-i dea pe mina „dusmanulu”. Nu-i metafora! Ca unora le-a facut bine si ca unii se gindeau de 2 ori inainte ca sa se boteze public, e alta mincare de peste…Iar in anii ’50-60 s-au lasat de biserica tare multi(mai ales cei venisti din lume) Sa nu fi fost dintr-ai nosti? Dumnezeu stie. Unii au reaparut dupa pensie… Si tot in ’50-’60 s-a lasat steagul jos, foarte jos -oficial. Believe me! Altfel n-ar fi aparut treziri: trezitii, Betania, Olah, Tson, si-ntr-un fel Negrut, etc. De-acord cu explicatia dvs. despre treziri… Apoi in ’70-’80 au aparut carti ilegal, pastori cititi, miscari secrete: Navigatori, campus, BEE.. si muzica…Ba chiar si posibilitatea emigrarii, la o adica!
    Da, trebuie nuantsat.

    • Marius David zice:

      Corect. Asta spuneam. În anii 50-60 Securitatea nu avea atîta experienţă, erau încă începători, brutali, dar fără multă strategie.
      În anii 70-80 avem o a doua generaţie de securişti, educaţi, rafinaţi, inteligenţi, ca maioreasa care m-a anchetat pe mine, de o inteligenţă sticloasă. Extrem de educată. Impecabil de elegantă în orice, gesturi, frazare etc.
      Aici au căzut mulţi păstori.
      În anii 50-60 au fost atacaţi membrii simpli într-un mod brutal şi pe faţă, dar aceştia şi tocmai de asta au născut o rezitenţă instinctivă.
      În anii 70-80 au fost atacaţi capii bisericilor într-un mod subtil şi prin birourile securităţii pe unde au învăţat să bea cafele bune, să se îmbrace elegant, s-au rafinat cu securiştii cot la cot, au prins gustul străinătăţii, berii, băuturilor fine.
      Al doilea val mi se pare mult mai eficient şi mai bine focalizat. Stricăciunile lăsate atunci au fost mai mari pentru că, păstorii odată stricaţi, au dus turmele după ei.

      Despre aparenta libertate din anii 70, aceasta venea la pachet cu prigoana din spatele cortinei. Literatura, călătoriile în afară, chiar navigatorii, campusul şi BEE-ul erau LĂSATE să funcţioneze de Securitate pentru un preţ foarte mare. Era nevoie de praf în ochii de american pentru clauza naţiunii celei mai favorizate.

  7. viorica zice:

    Bisericile noastre nu vor avea niciodata parte de o maturizare reala daca continuam sa ne mancam unii pe altii.Marea trezire spirituala care a avut loc ne-a lasat mosteniri extraordinare ,chiar si in imnurile pe care le cantam . Astazi nu le mai plac tinerilor nostri au schimbat si cuvintele si muzica .Considerand ca numai e activa ,la moda .Pe vremuri nu era o rusina sa spunem oamenilor de Dumnezeu chiar cu riscul de a ne pierde serviciul sau libertatea .Ardeam pentru Hristos .Astazi cei cu diplome de pastor au ajuns sa ne ia peste picior ,santem prea depasiti .Dragi crestini flamanzi s-au saturat de vorbe ,vor paine .Lumea s-a saturat de predici seci ,ea are nevoie de Hristos si daca nu il vede in noi e bai .

  8. Doru Radu zice:

    fara indoiala ca au fost praf in ochii apusului, la fel ca vizita lui B. Graham. Si la urma urmei, e important viitorul si nu cea fost.
    Nu este insa chiar corect ce ziceti. Bibliie, cartile au intrat cu risc. Pt asta s-a facut puscarie inca in ’80. Dar oamenii au prins curaj. Evanghelizarile au fost relansate vazind ca nu-ti taie nimeni capul. Bisericile au prins curaj si unii pastori la fel.
    Cei ce fusesera in functie prin ’60 s-au pus de-a curmezisul incercind sa ne sperie. Uitati-va la reactiile lor in dosarul Olah cind il amenintsa ca-l exclud daca n-o lasa mai moale. In amintirile lui TSon, Bunaciua apare ca spunind: „eu am fost o data in camasa de fortsa”. Bunaciu povesteste diferit; daca-i adevarata prima varianta, omului ii intrase frica-n oase prin ’55 si constata ca-i mai usor cu cafelutsa din ’74. Pot da si alte exemple, dar viitorul e mai important. Generatia ’50-’60 a avut coloana frinta, cu exceptiile de rigoare.

    • Marius David zice:

      Doru Radu, mie îmi spui? Că pentru biblii era să fiu trimis în şcoala de corecţie?
      Am participat pe holuri făcînd de strajă ca nişte adevăraţi utecişti la procesul lui Costică sfatcu, care a fost arestat pentru trnasport de biblii. Atunci am compus muzica pentru psalmul 18.
      Preţul acela pentru evanghelizări a fost mare.
      Cu cafeluţa nu este aşa:
      Acum o chestie anecdotică ca să mai şi zîmbim. Vorba ta… şi lucruri bune:
      Fratele Bunaciu bătrînul la o întîlnire cu studenţii:
      „Eu am învăţat un singur lucru bun de la Iosif Ţon…(face o pauză retorică… bătrînul are un dar de povestitor greu de reduplicat…) Să beau cafea!” 🙂

  9. Doru Radu zice:

    Tot o anecdotica si am terminat.
    Predicile finalului anilor 60 si inceputului anilor 70 cind ma ridicasem si eu copacel, dragalitsa doamne, erau jalnice. Nu, nu doar din cauza lipsei de informatii si a putinei pregatiri ci si din cauza anilor de autocenzura la care se supusesera bietii predicatori, unii extrem de talentatsi. Predicile abundau de platitudini solemne, antiortodoxism, antialcoolism, anti blugi & par lung, muzica rock. Adica tot ce placea partidului comunist. Prin cimitir se cinta „somnoroase pasarele”. Curajosii ce vorbeau de venirea Domnului, sau -Doamne fereste- faceau apologetica o patseau. Era un pasunism literar alternat cu muzica, golit de supranatural, dar solemn plingarets. Culmea extazului era daca corul putea cinta Corul Scalavilor, Serenada de Brahms, ori ceva adaptari tulburele de prin Mozart. Biserica fanion era basarab de Tsunea. Prin anii aceia ne vizita Husan, un vorbitor extrem de talentat, ca totsi moldovenii. A reusit sa ne lase cu gura cascata prin faptul ca pe linga adjectivul verde a gasit vreo 7 epitete: verdi crud, verdi dulci, etc. Vazind ca ne-a lasat cu gura cascata a dat lovitura de gratie cu o tautologie: „verdi, verdi”. Cam asta era predicarea golita de contsinut a a celor vremuri. DUpa plecarea lui Pitt si Alexa Popovici parea ca universul baptist se scufunda. Dumnezeu nu si-a lasat copii, totusi. Dar pe fondul acesta a aparut trezirea Tson & Olah, cu toate fenomenele colaterale… Nu va dati seama ce contrast! Mi-aduc aminte c-am tras cresineste cu urechea la discutiile dintre pastorii batrini de Arad, dupa vizita lui Olah: „prea de tot domnule, exagereaza cu apelurile, e prea de tot, nu, nu merge..” Si culmea, sunt convins ca erau sinceri in aprecieri. Parca le spalase cneva creierul.

    • Marius David zice:

      asta este fascinant, Doru Radu, ce mulţi paşi înainte au făcut bapştii din pucncul de veder al educaţiei, culturii înaceai ani, între 50-80,
      iţi imaginezi cum ar fi arătat cultul baptist astăzi dacă nu eram fugăriţi din şcoli, dacă ni se dădea voie să facem istorie, filozofie?
      Nu puteai intra decît cu dosar curat acolo
      Ne plîngem azi că nu avem istorici serioşi care să facă deconspirarea?
      De unde?
      cei care au vrut să facă istoria la facultate au fost respinşi sau nu au putut termina facultatea.
      Ce diferenţă între anii aceia de după război şi anii dinainta REvoluţiei.

  10. alterema zice:

    stiu ca aici sunteti „fara cravata”, totusi afirmatia cu posibila crucialitate a lui 2010 va pune din nou cravata si va asaza la/ex cathedra :). E posibil oare ca unele biserici really mari din orasele really mari (k urban e si Voluntari da’ e un biet orasel, iar In Bucuresti sunt si biserici de 25 de persoane)… deci e posibil oare ca unele biserici mari din orasele la fel de mari sa stabileasca un TREND in baptismul romanesc care include atatea si atatea biserici mici din sate?

    Daca da, ar fi interesant o postare, asa..fara cravata…, despre cum s-a ajuns la o astfel de modalitate de stabilire de trend.

    2. Perioada de mare trezire, pe care o doresc si eu la fel de mult la mine si la noi, ar putea veni tot ca urmare a bisericilor mari din orasele mari, sau sensul frazei e ca trezirea va veni de la cei marunti?

    3. Sine ira et studio doresc sa va reamintesc ca un inceput de trezire baptista din anii acestia a fost nefericit gestionat de colegii dvs. si fratii mei de la Comunitatea de Cluj. Ba chiar un frate scump mie a propus disocierea de miscarea de la Zalau, deoarece ar fi fost straina la vremea aceea de practica si invatatura baptista. Sine ira et studio.

    • Marius David zice:

      Draga Alterema, tot sine ira et studio…
      1. de ce interpretezi aşa afirmaţia mea despre 2010. Imaginează-ţi că stăm la o cană de cafea… fără cravată… n-am pretenţii de profet, nici nu am monopolul Duhului Sfînt. 2010 poate fi un an la fel ca oricare altul… Nu înţeleg unde vezi tu pretenţia de ex cathedra. Nu amesteca noţiunile, nu confunda lucrurile, O asemenea expresie latinească este folosită în sens tehnic foarte precis şi poţi induce în oroare 🙂
      2. aşa cum spuneam… trezirea vine cînd nu te aşteptţi, prin cine nu te aştepţi, unde nu te aştepţi.
      3. Aici chiar induci în oroare. CAzului Zalău îitreuie încă trei ani de aici înainte. Este atît de previzibil. Deocamdat nu vreau să fac spaţiu pentru discutarea cazului ZAlău aici, dar cred că greşeşti amarnic în aprecierile tale.
      Eşti liber… asociază-te, dacă vrei, cu dînşii. Cine te opreşte. DAr … eşti gata să culegi şi roadele pe lungă durată? Pe scurăt durată ştiu că sînt tentante.

      • alterema zice:

        1. pentru mine, cand citesc, chiar esti fara cravata cu cafeaua in fata. impresia mea este insa ca pe „www” cuvintele capata alta greutate, iar uneori si alte sensuri (vezi ce a declansat lexema „secure”, cand de fapt imaginea era cea din literatura despre piele rosii „ingroparea/dezgroparea securii razboiului”. in fine…).
        2. „disectia” frazei facuta de mine are in vedere tocmai ce am zis mai sus. daca punctul 1 de mai sus cade, e drept ce spuneti dvs – pneuma sufla incotro vrea.
        3. nu era vorba de asocierea mea. nu e vorba de plantat ceva (ca sa am ce culege, nu?). Era vorba doar de perioada de inceput a lor. Very inceput. Very very inceput. Adica primele 2-3 luni, nu stiu undeva prin 2003. Si vorbeam despre receptarea miscarii. nu despre ea in sine. credeti-ma, incerc sa fiu cat mai precis in directii/induceri.

  11. Florin zice:

    Pai nu stiu ce a fost 😀 ( spre rusinea mea poate ) deci nu prea ma pot pronunta. Mai ales ca nu-s cu nici o religie..

  12. Este pentru prima data cand indraznesc sa ma exprim aici. Marturisesc ca inca nu mi-am gasit locul in spatiul cultelor si mi-as dori sa ma pot hotari. Pe alte forumuri de discutii am intalnit astfel de atitudini cu mana in sold si bigudiurile iesind de sub basma, pumnul in piept si petele de pe capra vecinului in culori stridente. Citind comentariul de mai sus, al Elisei daca nu ma insel, a trebuit sa ma opresc undeva pe la al treilea paragraf si sa fac o lectura pe diagonala… Concluzia la care ar ajunge oricine este ca pentru a fi crestin adevarat trebuie sa petreci un timp determinat in suferinte fara numar…O alta concluzie ar fi ca a realiza un doctorat la Oxford precum fratele Iosif Ton e un fel de distractie si un „dolce far niente” care ar fi la indemana oricui…
    Eu credeam ca pocainta inseamna smerenie, dragoste si toleranta…draga mea „elisa”. Isus nu a intrebat pe nimeni : „tu ce pacat ai facut?”, ne-a invatat doar ca prin credinta si Duh ne mantuim sufletele pacatoase. El nu a judecat pe nimeni…
    Cine suntem noi, unde ne aflam si cat de tari suntem in credinta daca ajungem sa masuram cafelele baute sau nebaute, judecam vietile unor invatatori de seama spre care ar trebui sa ne ridicam ochii mai des, ne punem mana in sold si strigam pe forumuri ce a facut unul sau altul? Oare chiar asa de mica e barna din ochii nostri incat vedem atat de departe si ne putem pronunta despre altii cu atata certitudine?
    EDITAT DE MODERATOR………
    ………

    • Marius David zice:

      Ioana, bine ai venit!
      Ce minunat sună flautul tău de pe pagina http://www.anastasiu.com!!!
      Nici condeiul nu îţi sună rău deloc, ai stil, nerv, dar … exact ce îi spuneam şi lui Dan şi Elisei şi Vioricăi (nu sînt aceaşi persoană)… crezi că un răspuns de felul acesta încurajează la serenitate şi limpezime?
      Am văzut tîrziu comentariul Elisei, fiind plecat la slujba de la Alesd. L-am oprit cînd l-am văzut tocmai pentru că vreau să descurajez un asemenea discurs.

      şi acum cîteva precizări.
      Creştinismul nu presupune neapărat suferinţa autoprodusă, ba mai mult, Cristos, în PRedica de pe munte ne sfătuiesşte să ascundem cînd postim. Dacă scriem pe blog de cîte ori postim… unde mai este răsplata? Pot îndemna semenii la o zi de post specială pentru ceva, cum am mai făcut-o alte dăţi, dar nu este dorinţ lui Dumnezeu să ne plecăm capul ca un pipirig… Postul, în conformitate cu Isaia 58 are o funcţiune esenţială: ca Dumnezeu să îţi devină singura desfătare.

      O altă precizare: Dr. Iosif Ţon nu a obţinut doctoratul la Oxford, ci o altă diplomă. Doctoratul l-a făcut în altă parte.
      Pocăinţa înseamnă mult mai mult decît smerenie, dragoste, toleranţă, pe acestea le-am văzut şi la budişti şi la yoghini. Pocăinţa înseamnă mult mai mult… voi detalia, dacă trebuie… Întrebarea mea pentru Viorica şi Elisa… este ce înseamnă BĂTRÎNEŢEA LOR?
      Ca unul care mă pregătesc să mă dau pe toboganul îmbătrînirii mă gîndesc că la bătrîneţe aş vrea să fiu senin, dar lucid, seren, dar ascuţit încă la minte, împăcat, dar cu ţinere de minte, lipsit de orgoliu, dar mîndru în sensul bun al cuvîntului, neavînd nimic de pierdut, nimic de apărat, dar gata de a sări în apărarea altora nu a mea…
      altă precizare: Isus a judecat pe mulţi chiar din Evanghelii şi va mai judeca!

      Poate că cel mai dureros lucru este cel spus despre Ana. Oare de ce asemănarea cu ea a ajuns o jignire? Acum nu ştiu de cine îmi este mai milă, de Elisa sau de Ana?
      Te înţeleg perfect. Ai pus-o la punct pe Elisa cu DOOM-ul. am făcut-o şi eu cu alţii de multe ori, reflex profesional, mai bine zis… deformaţie profesională… dar… după ce „le-am zis-o” unora… n-am fost fericit deloc.
      N-ai idee cît m-am abţinut în ultimele luni.
      De ce?
      Nu ca să le fac vrăjmăşitorilor mei un bine… M-am abţinut, recunosc, de cele mai multe ori din pur egoism… uite că nici măcar să iubesc creştineşte şi dezinteresat nu pot… m-am abţinut de la remarci acide, de la ironie, de la „punere la punct” şi virgulă pentru că după aceea îmi pierdeam liniştea.
      N-aş da liniştea de acum pe nimic altceva.
      Chiar cînd mai corectez pe cîte cineva pe blog, cum am făcut-o şi în seara asta cu alterema, mă gîndesc cum mă voi simţi mîine dimineaţă, cum mă voi simţi cînd mă voi întîlni cu el…..
      Poate că fiecare dintre noi ar trebui să ne gîndim aşa… eu primul.

      • Draga Marius,
        Multumesc pentru atat pentru cuvintele scrise cat si pentru aprecieri. COncluziile pe care le trasesem eu in comentariul de mai sus erau scose din textul doamnei Elisa, text care mai tarziu a fost scos. Inteleg acum ca dumneaei este in varsta, doresc sa-i cer iertare daca am suparat-o cu ceva, totusi cred ca varsta inaintata ar trebui sa o ajute sa nu mai acuze cu atata seninatate, dimpotriva. De la batranii nostri trebuie sa invatam. Nu as fi fost ironica si nu as fi scris fraza despre lectura DOOM.ului daca as fi stiut aceste amanunte. Inca o data, imi pare rau. Singurul lucru care m-a facut sa scriu cu o oarecare „inversunare” a fost faptul ca am vazut niste acuzatii foarte dure acolo si cred ca neintemeiate.

  13. Dan Spaniard zice:

    „agentii raului ca Ton,Bunaciu,Talpos,Poplaceanu(…) si-au baut cafeluta cu diavolul…”
    V-am spus eu ca asta e un post unde nu ai ce sa comentezi?
    Doamna Elisa, sau Viorica (caci eu cred ca sunteti una si aceeasi persoana) nu puteti avea un astfel de discurs dupa ce ne spuneti ca v-ati chinuit stomacul cu posturi repetate in ultimii ani de zile.
    Parerea mea! (vorba lui Caragiale)

    • Marius David zice:

      Dane, nici eu nu sînt de acord cu acest gen de exprimări…
      am precizat mai sus că cele două nu sînt una şi aceeaşi persoană.
      Ce-ar fi să rezistăm pînă după Duminică… să nu ne luăm peste picior.
      Mărturisesc că îmi este atît de greu să nu iau pe cîte cineva în tărbacă mai ales cînd se urcă singur… să nu iau pe alţii peste picior, mai ales cînd mă caută ei … să nu le fac găsită ironia cînd o caută insistent cu lumînarea…
      Avem slăbiciuni fiecare. Elisa a greşit, Am discutat asta şi cred că va înţelege unde a greşit.

  14. alterema zice:

    multumesc Spaniard pentru calificativele acordate doamnei elisa si vioricai (inca cred ca nu sunt una si aceeasi persoana – ar fi prea tare). regret ca nu am apucat eu primul. gata, Marius, ingrop securea. am vrut numai sa stie Spaniard ca nu e singur. 🙂

    • Marius David zice:

      Alterema, nu-ţi înţeleg intervenţia.
      Mulţumeşti cui şi de ce? Lui Dan… pentru ce?
      Ştii exact ce s-a întîmplat?
      aşa cum am spus, cele două surori în vîrstă nu sînt una şi aceeaşi persoană şi în spatele numelor se ascund istorii foarte complicate şi poveşti extrem de triste de viaţă. Aşa cum le-am spus: nu sînt de acord cu stilul de exprimare, cu ironiile gratuite, cu sarcasmul, cu anumite afirmaţii pe care Elisa le-a făcut în cîteva comentarii, dar asta nu scuză nici atitudinea ta.
      Regreţi că nu ai apucat să spui tu primul la ce? La dat calificative?

      Dan nu este pastor, tu eşti pastor.
      TE rog să faci un exerciţiu de imaginaţie pînă mîine, aşa cum am făcut eu în ultimele luni cu unii dintre cei care mă vrăjmăşeau…
      Una este pe blog… dar, dacă Viorica şi Elisa ţi-ar fi enoriaşe de mîine în bisreica pe care o păstoreşti?
      Tot aşa ai fi regretat că nu ţi-a venit din prima la gură ţie ce a spus Dan?
      Think, man!

      • alterema zice:

        asa cum spuneam, a fost o scurta ridicare a securii razboiului. am ingropat-o. putea sa fie oricine in locul lui spaniard. e drept, ar fi cu totul ceva daca V si E mi-ar fi enoriase. nu m-am gandit. voi ingropa securea si mai adanc. sa nu mai ajung la ea.

        • Marius David zice:

          foarte bine ai făcut. Alterema. Uneori, nu întodeauna, dar uneori pe mine mă ajută să mă gîndesc la asta… dacă acesta ar fi enoriaş în biserica mea … unde îmi este inima de păstor?
          Nu întotdeauna îmi vine ideea asta din păcate.

  15. Pingback: “Profeţii despre trecut”: Baptiştii din România după 400 de ani… « Marius Cruceru

  16. viorica zice:

    Dati fratilor cu securea dati….frumos !
    Slava Domnului ca am scapat de securea securitatii Imi plange inima, copiii care au ajuns sa ne judece fara temei . Da Dan ,sant de catva ani pe forumuri crestine si asta ca sa nu fiu singura cine nu cunoaste singuratatea ma poate judeca .Daca prezenta mea te deranjaza ignora-ma .Mult har Dane !
    Alterema multumesc si tie ca te legi de mine fara sa te cunosc sau sa-ti fi raspuns la vre-un comentariu .Dumnezeu sa te binecuvinteze .Eu nu sant Elisa ar fi o mare manciuna si fug de ea .In rest Domnul cu cercetarea Sa!

    • Marius David zice:

      Draga Viorica, asta îi spuneam şi Elisei, nu-i vina lui Alterema şi nici a lui Dan că nu îţi ştiu situaţia. Aici nu avem cum să ne facem o scurtă autobiografie, nici măcar poza nu ne iese la toţi cînd scriem.
      Cred că şi tu şi Elisa scrieţi cu oarece siguranţă, dată de vîrstă probabil, etichetaţi prea uşor în unele situaţii (eu înţeleg, este experienţa, vîrsta, necazurile, singurătatea… ), dar ce-ar fi, tocmai datorită faptului că ne puteţi fi amîndouă bunici, chiar şi mie… cu puţin efort 🙂
      ce-ar fi să ne daţi voi un exemplu de blîndeţe, de răspuns calm, de seninătate de peri albi.
      De ce am uneori impresia că asist la un dialog între adolescenţi, deşi eu sînt singurul cîteodată care vă ştiu vîrstele?

      Oare nu este şi din vina voastră?
      Chiar şi acest stil în care răspunzi: „Dati fratilor cu securea dati….frumos !”
      Iubiţi-i pe aceştia ca mame, ca bunici, şi pe Dan şi pe Alterema… chiar dacă vă rănesc din neştiinţă.
      Eu aş fi răspuns un pic altfel….la provocările respective.

      cu acelaşi drag
      mc

  17. Dan Spaniard zice:

    Stimata Viorica

    O sa scriu doar cateva fraze astfel incat sa le putem intelege amandoi. Unii scriu lucruri pe care nu le inteleg, altii lucruri pe care nu le pot trai.
    Or, nu as vrea sa cadem in pacatul acesta nici unul dintre noi doi ci dimpotriva sa incercam un consens spiritual care sa ne ajute pe fiecare imparte sa intelegem sa fim mai buni in fiecare zi.
    Eu am incercat doar sa mai potolesc zelul acesta exacerbat cu care se scriu unele comentarii. Cum bine stii, si tu cazi de foarte multe ori in acest pacat fara sa te gandesti prea bine la consecinte. Multi oameni citest aceste post.uri, pocaiti, nepocaiti, baptisti, ortodocsi…
    Daca tot avem lucruri ascunse pe care le stie doar Dumnezeu si pe care nu le spunem nimanui, nu le scriem nicaieri… oare NU este un pic mai usor sa ne abtinem din a fi sarcastici si isterici in exprimare atunci cand doar NOI controlam tastatura?

    Cu drag
    Dan

    P.S. Sa fii convinsa ca intotdeauna am avut fata de tine doar sentimente frumoase, curate. Si ca esti singura cu Hristos e bine. Eu incerc asta de ani de zile si nu reusesc. Intotdeauna apar persoane, vicii care se interpun.

    • Marius David zice:

      Draga Dane, Elisa este din România, Viorica este de la alt capăt al lumii, sînt două persoane diferite, de vîrstă apropiată, peste 60 de ani fiecare, cu multe necazuri, multe cicatrici, multe răni deschise încă. Amîndouă pot să ne fie bunici şi mie şi ţie. Poate că din cauza vîrstei am fost uneori mai îngăduitor cu amîndouă.
      Această comunitate virtuală este, uneori, singura lor ieşire în lume, fiecare dintre ele fiind prizonieră în casă pentru motive pe care nu le voi deconspira aici.
      Da, sînt lucruri pentru care nu există scuze şi, după cum vedeţi, am trecut la moderare cu hărnicie.
      Acestea sînt capcanele virtualului, atunci cînd nu ne vedem feţele.

      Apreciez că aţi schimbat tonul.
      Apreciez îndemnul la calm, la abţinere de la sarcasm, cred că „isterie” în cazul acesta este o exagerare.

  18. elisa zice:

    Dan,
    nu in ultimii ani am spus..era in perioada de inceput,cand tocmai venisem din lume si imi era greu sa vad ca nu este ceea ce am asteptat..acum am spus clar,am obosit,am reinceput sa postesc vinerea pentru cate un frate/sora,cand imi propune fratele Marius pe privat sau aici,sau pentru altii; am obosit pentru ca trairea noastra nu reflecta caracterul lui Hristos;sunt descurajata si de lipsa mea de bucurie de inceput;

    CENZURAT DE MODERATOR

    Domnul cu mila.

    • Marius David zice:

      Elisa dragă, din nou am dezaprobat un comentariu. Interacţionezi, fiind cu mul mai în vîrstă, cu mai multă experienţă, foarte imatur atunci cînd eşti jignită.
      Să presupunem că ţi s-a făcut o nedreptate, ai fost confundată, jignită.
      Tocmai din cauza vîrstei aştept serenitate, blîndeţe, linişte, siguranţă de sine, ca una care nu mai ai prea multe de pierdut.
      Nu apreciez deloc stilul agresiv în care răspunzi, pripeala reacţiei.
      se poate ca noi, tinerii, să mai greşim, să sărim la jugulară degeaba şi neînţelept, cum face Alterema, care nu ştie nici cîţi ani ai şi, văzînd doar Elisa, te tratează ca pe o puştioaică, făcînd galerie cu barda neîngropată în mînă. Lui i se permite, este necopt. Da în dreptul tău?

      Aştept un altfel de mesaje, un altfel de comentarii, o altă atmosferă din partea ta.
      cu acelaşi drag,
      mc

  19. elisa zice:

    Ioana draga,CENZURAT Domnul sa te binecuvanteze.
    Dan si pe tine inca odata sa te binecuvanteze pentru CENZURAT
    Acum zici ca o apreciezi pe Viorica,acu ceva vreme spuneai ca suntem una si aceeasi,,,esti consecvent..da…ce mireassma placuta de la Viata spre Viata. . 😦
    CENZURAT DE MODERATOR
    CENZURAT DE MODERATOR
    numai ca eu vorbeam de lucruri generale(si unele si speciale),care fac anevoioasa Calea nostra spre Mantuire…nu ai cum sa ma intelegi,pentru ca privesti din alt unghi.

    CENZURAT DE MODERATOR
    ma autocenzurez,

    CENZURAT DE MODERATOR
    Domnul sa faca sa fie LUMINA!
    Nu de la noi,ca suntem slabi,ci de la El.
    (dintre care cel mai slab sunt eu)..El este TOTUL.

    Pacat tinereilor,mare pacat,noi suntem mame de tineri,pe care ii dorim langa Domnul ca si pe voi.
    Pacat!
    Domnul sa va dea toata binecuvantarea Lui.

    • Marius David zice:

      Dezaprob stilul în care aţi început să discutaţi, de aceea voi edita la greu comentariile dvs. Ironiile gratuite, atacul la persoana… energii consumate în zadar. Nu despre asta era vorba şi de aceea voi scoate tot ce nu mi se pare util şi ziditor din TOATE comentariile.
      Voi lăsa acele lucruri pe care le pot discuta în vederea corectării pe mai departe. Cred că ce se petrece la celălalt post, unde se discută despre newletterul de filozofie între Adrian şi Ionut Andrei este exemplar pentru dialog.

  20. elisa zice:

    Frate Marius va rog sa stergeti toate comentariile mele,lasati-le doar pe ale celor trei.

    ALEA JACTA EST!

    • Marius David zice:

      Elisa, am „dezaprobat” un comentariu si voi reveni. Tocmai am venit de la slujba de la Alesd. Pădurea de pe Sinteu s-a prăbuşit de zăpadă, boli, necazuri, oameni în suferinţă… aceste mici înţepături mi se par aşa de mici….
      vă rog să aveţi puţintică răbdare să tai unghiile blogului.

  21. Doru Radu zice:

    Mai este un lucru de care ar trebui sa ne ferim.
    Anume sa preluam metaforele presei necrestine si sa le prelungim.
    Presa a lansat metafora ” a semnat pact cu Diavolul” pt prelatii ce-au avut angajament cu Securitatea. De-aici a reiesit metafora „a baut cafea cu Diavolul”, etc. Care a produs reactiile si contrareactiile vazute. Nu cred ca credinciosii ar trebui s-o tsina tot in versete din Biblie. Dar daca vrem a obiecta ceva la adresa vreunui crestini am face mai bine sa fim clari si simpli in exprimare…. Metaforizarea m-a facut sa ma rezerve vs. deconspirare, desi in principiu sunt de-acord cu ea. Desi-s dintre batrini nu ma gasesc pilda in exprimare. Totusi, m-am ferit de etichete din astea generalizante mai ales ca pt cei ce n-au pe Dumnezeu, Diavolul-uciga-l toaca- poate deveni chiar simpatic.

    • Marius David zice:

      draga Doru, tocmai am şters comentarioul cu pricina şi încerc să explic de ce.
      Elisa a greşit şi sper să corecteze. fiecare avem scăpări.
      Asta îi spuneam lui Elisa, Vioricăi, chiar ţie, dacă te consideri între bătrîni… vrem modele de patriarhi şi în cumpănirea la vorbă.
      ajutaţi-ne, nu turnaţi gaz pe foc.
      Dan, Ioana, Ionuţ, eu şi alţii vrem să învăţăm să îmbătrînim frumos! Arătaţi-ne că se poate, că, în momentul în care ai peri albi ştii să parezi altfel jignirea decît thymotic.

  22. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (16.10.2009) « România Evanghelică

  23. Dan Spaniard zice:

    Draga mea Elisa si draga mea Viorica
    (suna cumva fortat dar sper sa aveti ochi pentru estetica formularii)

    Vreau, dintr-un inceput sa va spun ca eu nu sunt partea nici unui cult. Cu alte cuvinte nu sunt nici baptist. Am fost. Imi ling de multi ani ranile, incerc sa ies din ceea ce mie mi se pare pacat, sunt intr-un proces.
    Daca este vreun pic important, vreau sa va anunt ca genul de mesaje pe care voi le lasati pe diferite forumuri, discutii, mese rotunde sau nu …. nu imi fac deloc bine si cred ca nu este vorba doar despre mine ci si de alti oameni care poate chiar doresc sa guste din… Domnul.
    Ioana Anastasiu a intrat pentru prima oara pe blogul lui Marius Cruceru. A cunoscut de putina vreme lumea evanghelica si pe… Iosif Ton. Un om care a tratat-o cu dragoste, sensibilitate, intelegere. Cine as fi eu sa-i spun ca Iosit Ton este un impostor? Nu mi se pare corect. Si, una peste alta, cum voi toti stiti, Iosit Ton nu este un impostor ci un om ales de Dumnezeu.
    Draga mea Elisa, m-am lovit si eu de sistemul de care vorbesti. Am vazut oameni exclusi din Biserica pentru ca purtau bluejeans, am vazut fete tinere scoase din Orchestra sau Cor pentru ca purtau pantaloni, am vazut si pastorasi tineri care erau disperati sa fuga in America, am vazut si pastori care si-au trimis doar copiii lor in America etc etc Nu despre sistem este vorba, ci despre noi.
    Eu nu am cazut de la credinta pentru ca X pastor de la Bucuresti se plimba in BMW si nu stia ce este un tramvai ci pentru ca n-am fost eu bun, pocait, iubitor de bine si de Dumnezeu.
    Unii traiesc intr-o dimensiune pe care noi nu o mai intelegem. Au o lume a lor. Dar doar Dumnezeu ii poate trece prin foc, iubi, pedepsi.
    Ai sti sa imi raspunzi la intrebarea: care a pacatuit mai rau unul care si-a vandut fratii sau unul care are magazin si a vandut Dumninica cand e ziua Domnului? Nu stim noi si nu este treaba noastra sa STIM aceste lucruri. Doar Dumnezeu.
    Drept urmare, Elisa si Viorica: Va respect, va voi da tot ceea ce pot mai bun din mine si lasati-ma sa invat de la voi. Eu, ca si multi altii de aici, am venit sa invatam de la voi, sa fim mai buni si sa avem modele de urmat.

    Sa aveti o noapte frumoasa

    Dan

  24. stefan v. zice:

    Am baut o cafea aseara pe la 5pm.Datorita randurilor cu perdea de mai sus,trebuie sa precizez faptul ca nu am tradat pe nimeni,ci doar mi-am vandut cateva ore de somn din noaptea asta.Am citit toate cele 52 de comentarii,si am realizat ca relatia cu Dumnezeu a fost puternic incercata de contextul politic mai sus mentionat.Ma intreb si va intreb ,daca acest aspect va continua sa fie definitoriu in incercarea credintei noastre.Observ ca desi este o intrebare despre viitor,se apeleaza mult la trecut.In ceea ce ma priveste,observand numele enumerate in istoria recenta a baptistilor,realizez ca Domnul mi-a vorbit prin multi „bautori de cafea”.Acum,cu cine au baut-o,cat zahar si-au pus,Domnul va descoperi odata.Pentru mine nu prea are importanta.La 28 de ani insa,ma intreb care va fi sita credintei noastre in anii care vor veni.Eu cred,ca incercarea noastra va fi opusul persecutiei,adica confortul!petrecem mult timp pt asigurarea confortului familiei noastre,si mi-e teama ca si predicarea poate incet sa se dizolve intr-o teologie a confortului.Poate nu e cazul,dar prevad teologia „etarnal security” o cursa periculos de confortabila pt generatia noastra si cea care vine.

  25. Dorin Motz zice:

    “Eu am învăţat un singur lucru bun de la Iosif Ţon…(face o pauză retorică… bătrînul are un dar de povestitor greu de reduplicat…) Să beau cafea!” (Bunaciu)

    În tot timpul cât s-a aflat la Bucuresti, ne l-am vazut pe fratele Tzon bând cafea. Ceai? Da. La dânsul am baut cel mai cun „ceai englezesc”, mai bun chiar decât il faceau englezii.

  26. alterema zice:

    ma alatur lui Spaniard in demersul de..hai sa zicem…impacare. Sper ca atat sora Viorica, cat si sora Elisa au inteles ca interventia mea scrisa de acum precum si cele mult mai multe doar in gand (cu alte ocazii) nu au de a face cu persoanele dumnealor cat cu modul de a scrie. As fi putut fi mai intelept i nmodul de transmitere a acestui aspect. Regret modul prea direct al meu de exprimare (ex. „securea”). Pana la urma, dorim sa stam la masa impreuna in Ziua aceea. Multumesc Marius de…indrumari si in acest aspect.

  27. viorica zice:

    Dragii mei iertati-ma ca am fost un ghipe in mijlocul vostru .Nu am putut dormi toata noapte ,sant si cardiaca in tratamet ma retrag de pe acest forum .Imi pare rau pentru tot ce nu ati inteles de la mine .Imi cer iertare de la toti pe care v-ati simtit jigniti cu toate ca nu a fost cu intentie .Domnul ne invata ca suferintele ajuta la crestere ….cand treceti prin felurite incercari….rabdarea trebuie sa-si faca desavirsit lucrarea….Iacov.2.1 Atitudinele corecte pot invinge orice bariera .Ma despart de voi ca dintr-o biserica ,care nu a fost asa cum am crezut .Domnul sa aibe mila de noi .
    Cum va ajunge Biserica Baptista dupa 150 de ani? Asa va ajunge despartire de cei cu dimplome si cei care au suferit pentru Hristos .
    Drum bun spre cer fratilor !

    • Marius David zice:

      draga Viorica, imi pare extrem de rău că ai luat această decizie. Din tot ce am spus eu nu cred că este ceva îndreptat împotriva ta.
      Şi eu sînt cardiac, dar am ales să stau. Uneori este foarte greu să ne înţelegem cînd nu ne vedem. Avem fiecare greşeli de exprimare etc.
      fiecare dintre noi creştem prin astfel de experienţe.
      Eu cred că este o pierdere în primul rînd pentru noi, dacă pleci. avem nevoie de mame şi de bunici înţelepte mai ales în acest mediu toxic.
      asta v-am rugat: să ne fiţi mame şi bunici. asta trebuie să dea distanţă şi o anumită postură şi atitudine.

  28. viorica zice:

    scuze -ghimpe

  29. publius zice:

    Imi cer scuze pentru interventia mea…nimeni,absolut nimeni e aici nu aminteste ca sfantul apostol Pavel dupa ce L-cunoscut pe Hristos a facut totul pentru castigarea premiului,petru cunoasterea lui Hristos..lasand la o parte orice invatatura,toate ce le-a avut,le-a avut dinainte.
    Acuma e tocmai invers,dupa ce se intorc la Hristos oamenii vor cat mai multe diplome,neacautand pe Hristosul Adevarat,folosindu timpul pentru draostea de frati,nu este timp pentru amandoua,ori faci pe una,ori pe alta prost.

    • Marius David zice:

      Publius, apostolul Pavel a fost ce a fost ȘI pentru că a fost educat.
      Domnul l-a ales ȘI pentru că a fost educat să facă ceea ce numai o minte sclipitoare, disciplinată, antrenată la școala retoricii și studiului literelor, putea face.
      Cunoașterea lui Cristos a fost prefațată de o bună cunoaștere a Legii.
      Tocmai de aceea a avut credibilitate ce a spus în Romani, tocmai de aceea a fost luat în seamă.
      Este foarte interesantă chestiunea credibilității.
      Unii s-ar putea să spună lucruri interesante, dar nu au credibilitate pentru că nu au investit în ceea ce ar legitima discursul lor public.
      Apostolul Pavel are grijă să facă acest lucru. Nu de multe ori, dar amintește traseul lui academic și nu la întîmplare.

  30. gelu b zice:

    Draga Marius,daca acum 20de ani oamenii ziceau despre pocainta ca e prea sus,ca nu se poate tine, s-ar putea sa fie consecinta acelui set de „reguli si regulamente ale pocaitilor”,de genul „la pocaiti nu se bea ,sau, pocaitii nu fumeaza!”pe care s-ar parea ca si pocaitii l-au perceput ca un jug.Prea putin sau deloc pocaitii vorbeau despre Isus Hristos,care este de fapt esenta crestinismului.Am fost invatati doar ;nu fa,nu pune, nu lua ,nu atinge,ori, asta este o ingradire nu o libertate,si cine ar schimba un jug cu un altul?!
    Acum dupa 20 de ani oamenii spun despre noi exact ce nu vedem noi, sau poate ce ar trebui sa vedem noi,anume ,”Omul cel nou ,facut dupa chipul lui DUMNEZEU”.Spunea cineva ca daca am avea puterea sa ne vedem omul dinlauntru si am vedea cu cine seamana,ne-am da seama a cui lumina o vad oamenii in noi.
    Mi-as fi dorit, din toata inima ,sa nu-L fi invatat asa pe HRISTOS ,in ultimii 40 de ani,dar se pare ca nu suntem departe.Vorbeam odata de A.B.C.ul credintei;sunt mai convins ca niciodata ca nu-l mai traim,pentru ca probabil,nici nu-l mai stim.

  31. elisa zice:

    Da,insa Pavel a fost umplut de duhul ca nimeni altul.
    Este tocmai exceptia care confirma regula.

    Prizoniera in casa,,,O! Nu!. 🙂
    Doamen multumesc ca sunt sanatoasa ,ca pot circula,acuma am fost trei saptamani la Brasov,e oarce confuzie.
    E drept ca nu mai pot fi in Brasov unde am locuit 42 de ani si mi-e cam”urat” in zona aceasta…
    ..Imbataranim frumos sau nu? multumin Domnului ca suntem lucide…ca Domnul ne vegheaza orice pas,,,Cred ca a spune raului -rau si binelui-bine nu inseamna a imbataranii urat.
    ..In lumea acesta care se desintegreaza eu va doresc sa
    nu va indepartati de la CUVANT.
    Tozer spunea :haideti sa tinem Biblia pe amvon si magarii pe cat posibi afara.Acesta a fost un om plin de
    Duhul.
    A gandi asa cum a gandit apostolul Pavel sper ca a nu a ajuns sa fie pricina de pacatuire.Si el vedea lucrurile foarte clar si nu amesteca lumea cu biserica,niciodata.

    Fiti mai provocati si mai motivati la o umblare autentica cu Hristos!
    Nu va imbatati cu lucruri care nu zidesc.
    Fratele Petrica Gaina spune la Brasov:Intoarceti-va la BIBLIE!
    Cred ca e vremea ca oameni consacrati sa ia Hotarari Majore,pentru ca ne rostogolim tot in jos,desi nu ne place sa o recunostem.
    Nu tin discursuri,dar Domnul Isus s-a intrebat daca va mai fi credinta pe pamant?de ce?pentru ca sunt eu sceptica?
    Eu cred cu tarie in Scriptura.
    Stiu ca aci vin oameni care isi ascund problemele,dar sunt f.incisivi,,tocmai cu aceasta ocazie mi-a descoperit Domnul multe;toti vom da socoteala,inclusiv eu.
    Va indemn sa-L cunoasteti pe Hristos Cel Rastignit,
    imi cer iertare daca am jignit,cat despre mine ,nici o problema,pe moment mi-e necaz,dar imi trece neaparat pana apune soarele . 🙂

    Ca sa imbatranim frumos trebuie sa pornim la defrisari serioase,sa se vada bine CARAREA.

    Cat despre diplome,,,problema mare este rastignirea eului …nu am auzit ca un doctorat sa contribuie la rastignirea cu adevarat a eului.
    Mult har si pace sfanta,sa auzim de la voi de bine,sa calcati ca si Pavel pe urmele lui Hristos Domnul.
    Fie ca din inima voastra sa curga rauri de apa vie!

    • Marius David zice:

      Elisa draga, luciditatea la bătrîneţe este un mare cadou.
      Bun sfat, uite pentru asta sînt bătrînii, să ne dea sfaturile drepte. să ne îndepărtăm de CUVÎNT!!!
      SĂ NE ÎNTOARCEM LA BIBLIE!
      Ai dreptate şi cu răstignirea eului, dar eu am găsit că cea mai bună metodă de răstignire a eului este un doctorat serios. Numai cine a trecut prin chinurile scrierii unei teze serioase ştie despre ce vorbesc.
      Dacă nu ieşi zdrobit după un doctorat l-ai făcut degeaba.

      • adrian zice:

        Cata dreptate aveti!

        Daca un doctorat nu te smereste, daca dupa ce l-ai terminat nu simti ca abia acum ar trebui sa-l incepi, daca proaspat doctor fiind nu realizezi cat de putin stii si cat de greu este sa scrii o lucrare de valoare – atunci ti-ai pierdut timpul si titlul de doctor nu iti slujeste decat la gadilarea firii pamantesti!

  32. elisa zice:

    Cred ca in orice meserie o aprofundare a cunostintelor este chiar necesara;nu la fel este cu teologia.
    Pavel n-a umblat dupa doctorate in teologie,nici nu ar mai fi avut timp,pentru ca era in lucrul pentru Domnul cu trup si suflet.
    Un doctorat despre cunoasterea lui Dumnezeu si iubirea de frati…suna cam rece,dupa ce ai devenit pastor ocupa-te de oi,de oite si mielusei,zice Domnul Isus.
    Asa i-a cerut si lui Petru.

    PS nu va pot fi bunica,am un baiat cu 3 ani mai mic decat dv. si unul cu 3 ani mai mare. 🙂
    Daca ma maritam la 10 ani,poate . 🙂
    nu am fost precoce . 🙂
    Imi plac lucrurile exacte.

  33. viorica zice:

    Cum pot sa fiu bunica la unul de 50 de ani!!!
    Cata confuzie….am 67 de ani .

    • Marius David zice:

      Sora Viorica, cu adevarat confuzie, si eu am crezut despre dvs. ca sinteti mai in virsta, dar este reciproca.
      Si dvs. ati crezut despre mine ca sint mult mai in virsta.

      Eu am doar 38 de ani, aproape 39. Sintem la limita posibililtatii…

  34. viorica zice:

    Asa am inteles, ati spus odata ma apropi de 50 ani.Va rog sa ma scuzati .Cele rele sa se spele ,cele buna sa se-adune.Mult Har!

  35. Esential zice:

    Interesante observatiile facute de fratele Paul Negrt. Nu stiu cat de adevarate sunt toate, dar mi-a placut acea paradigma 1920-1950-1980-si sa speram 2010…Ar fi minunat ca Dumnezeu sa invioreze Biserica lui in 2010. Asteptam din nou ca Dumnezeu sa vindece, sa elibereze, sa inoiasca tot ce e vechi in biserica Sa.
    In Miscarea Penticostala mondiala sunt locuri unde sunt treziri spirituale in masa(Africa, Brazilia), unde Dumnezeu schimba caracterul oamenilor din Biserica, si inoieste lucrarea Duhului Sfant cu minuni si semne autentice, adevarate. As dori sa o faca si in Biserica Penticostala din Romania ca e mare nevoie…

  36. camelia zice:

    Fratilor faceti-va una in rugaciune sa vedeti ce bine va simtiti.Am citit comentariile voastre. What would Jesus do? Hristos cel inviat sa fie cu voi.

    • Marius David zice:

      Camelia, nu înţeleg îndemnul „faceţi-vă una în rugăciune să vedeţi ce bine vă simţiţi”.
      În primul rînd cînd mă rog nu mă concentrez prea mult la ce „simt”, iartă-mă, sînt mai raţional.
      Şi nu mă rog ca să mă simt bine.
      Întotdeauna reuşesc să mă simt prost după ce mă rog.
      Prost şi păcătos, de aia plîng cu un ochi, deşteptat şi iertat, de-aia rîd cu celălalt cînd mă ridic de pe genunchi.
      Nu ne rugăm ca să ne simţim mai bine, pentru asta există yoga.
      iartă-mi perspectiva transşantă, dar este de la oboseală şi … de la stil. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.