Întrebare pentru Paul Negruț

Zilele acestea, după discuțiile referitoare la cazul pastorului Poplăceanu, de curiozitate i-am pus o întrebare pastorului Paul Negruț.

Stimate Paul Negruţ,

În ultima vreme, după apariţia în presă a cazului Poplăceanu, dar şi înainte de aceasta, încă de la apariţia volumului Pigmei şi Uriaşi, o frază a trecut din gură în gură contaminînd imaginea multor lucrători din ţară care au fost ordinaţi înainte de 1989.
Acestă idee a sunat în cuvinte cam aşa: „TOŢI pastorii care au fost ordinaţi înainte de 1989 au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, altfel nu ar fi putut fi ordinaţi, nici n-ar fi avut carnete de pastor.”

Se sugerează ideea că încă din seminar TOŢI pastorii erau racolaţi pentru a deveni informatori, dacă nu colaboratori sau agenţi ai securităţii. (Se face distincţie între aceste trei trepte de colaborare cu securitatea: simplu informator, colaborator şi agent.)
Ca unul dintre pastorii care au lucrat în Cult şi înainte de 1989, ca fost preşedinte al Uniunii pentru două mandate după 1989, ce părere aveţi despre acest gen de afirmaţii?

Pastorul Paul Negruț mi-a răspuns pe blogul său ASTFEL

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, dulce Românie, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la Întrebare pentru Paul Negruț

  1. michael zice:

    tot ce se poate vedea la adresa indicata e asta:

    Eroare 404 – Nu a fost găsit

  2. emsal zice:

    Mi se pare mult prea general și echivoc răspunsul dat de pastorul Paul Negruț. Mă așteptam la o atitudine mai fermă!

  3. Link-ul către răspuns nu funcţionează din cauză că este datat 2009/09/16 iar articolul e din 2009/09/19.

    Cât despre Andrieş şi creativitatea muzicalo-poetică… hmmm… oare a cui e vina că evanghelicii nu îndrăznesc să iasă din tiparele previzibile? Oare nu a noastă, că L-am „închis” pe Dumnezeu în cutia propiilor noastre făgaşe cultural-istorice? Să luăm numai cazul trupei The Marker, care a ieşit pe locul doi la Cerbul de Aur. Sunt evanghelici, in cântecele lor vorbesc despre Dumnezeu şi dragostea Lui. Şi totuşi, majoritatea evanghelicilor se poticnesc în muzica lor. Ba că nu menţionează suficient de clar numele Isus, ba că participă la concursuri în afara bisericii. De parcă nu în lume trebuie dus mesajul…

    Îmi pare rău că fratele Paul Negruţ are comentariile închise. Oarecum e de înţeles, însă ar fi bine si să fie accesibil în felul acesta.

  4. libiu zice:

    Au fost tmpuri grele pentru păstorii , dar cred că fiecare la rindul lor ar trebui să şi le asume, apropo de asumare .pina la urma PSD-ul şi-a asumat sau nu cele trei pachete de legii,unii strigau tare că.. NU..altii spuneau ca DA..dar…tacit..!cam asa se pare ca este si cu slujitorii Domnului.Unii totusi au trecut pe la cruce… altii au aplicat proverbul.. „te faci frate cu Dracul pina treci puntea..”, aceştea din urmă ar trebuii măcar acum să treacă pe la cruce..!în asemenea dezbateri ne trezim cu anonime din.. Budapesta, „cine se aseamănă se adună ” iarăşi fara asumare..sau.. da..dar tacit.. !
    Ne rămîne daoar să ne rugăm !

  5. Velvetizat şi softitudine? la judecata de apoi a limbii romîne vei fi găsit vinovat de trădare şi de coruperea unei limbi minore, anglo-saxonule! dacă nu chiar la violarea ei 🙂

    Răspunsul pastorului Paul Negruţ? După părerea mea, a fost clar, ferm şi salvator pentru demnitatea celor ce conduc şi tac. Poate că în opoziţie e mai uşor de vorbit, poate în politica lui Dumnezeu e la fel ca şi în aceea a oamenilor. A introdus şi o moţiune de cenzură, prin care cei ce au trădat, să fie puşi pe liber.
    Pe de altă parte, a spune că dosarul său e un dezastru- şi sunt convins că aşa e!- este cam acelaşi lucru cu a-l face public, pentru că lasă liberă fantezia lumii să bănuiască orice, şi unii chiar au imaginaţie 🙂
    Cum e să fii intermediar, Marius? Ai putea adapta un termen anglo-saxon la dialectul nostru carpato-danubiano-pontic, pentru acţiunea asta? 🙂

    • Marius David zice:

      Velvetizat şi softitudine au fost căutate amîndouă. Chestie de stil. Nu iubesc barbarismele şi sînt prudent cu calcurile, dar softitudine trimitea la atitudine, atitudine uşurică… nu sună bine.., dar softitudine sună spre amîndouă cuvintele. la fel ca FRUMOASTELE- BEAUTIFOOLS, despre care tocmai am terminat de scris o postare mititică.

      Velvetizat… sună mai bine datorită radicalului implicat volvo, volvere .. care înseamnă a roti, a învălui… catifelat? Nu, volvotizat-velvetizat..

      Dacă pe blog nu mă pot distra cu astfel de chichiţe unde altundeva?

      Rasvan, raspunsul PN a fost pe timpul cînd era preşedinte cînd a pornit deconspirarea.

      Dragă Rasvan, uneori imaginaţia lumii este mai blîndă ca realitatea. Crede-mă!
      Aşa că mai bine în cazuri din astea să bănuieşti tot ce-i mai rău. Eşti mai curat şi senin şi dormi mai liniştit!

      Intermediar? Intermediar… this is my middle name.. Asta fac tot timpul. De fapt asta este cea mai reuşită definiţie a pastoralei, a fi ÎNTRE… da… termenul este mijlocitor sau întrepus, dacă vrei neapărat.

  6. Ai dreptate, velvetizat sună mai tehnic. Pentru botul viţelului, ochii căprioarei şi pielea iubitei, preferabil este catifelat- pentru generaţia mea, fireşte! 🙂

    • Marius David zice:

      pentru ce-mi trebuia mie.. că nu vorbeam acolo despre Cîntarea cîntărilor… velvetizat îmi trebuia ca să nu compromitem termenul catifelat.. Cum să pui termenul catifelat în acelaşi context cu securist?
      Dar velvetizat şi softos merge.. Gîndeşte-te cum ar suna.. .muzică softoasă… în loc de muzică uşoară..
      ochii căprioarei nu sînt catifelaţi.
      Bibliografie?
      Nicolae Labiş 🙂
      Poezia aceea diabetică, Moartea căprioarei… mănînc şi plîng.

  7. gamaliel zice:

    Interesant si realist raspunsul lui PN la intrebarea dvs.Trecand peste acest aspect, cred ca ar fi corect daca ati adus in atentie o discutie aparent privata ( dintre dvs si PN), sa precizati ” unde a aparut in presa cazul” si sa solicitati raspunsul la aceias intrebare si pastorului Poplaceanu. Demersul dvs ar fi corect si complet.

    • Marius David zice:

      Gamaliel,
      1. nu este o discuţie privată, este un interviu cu o singură întrebare.
      2. am precizat în postul referitor la fr. Poplăceanu, unde a apărut în presă.
      3. eu nu am făcut referire strict la acel caz, ci la afirmaţiile care au circulat în cîteva rînduri între pastori. Le-am auzit şi le-a auzit şi dînsul, ba chiar am avut discuţii aprinse între noi pastorii legate de acest subiect.
      Unii, dînd din mînă … las că toţi sînt o apă şi un pămînt. toţi au turnat mai mult sau mai puţin.

      Blamul aruncat aşa la închesuială mi se pare cel puţin la fel de periculos ca o deconspirare ratată.

      Am precizat altă dată că fratele Poplăceanu a fost întrebat şi a răspuns fatţă de noi toţi şi în celălalt consiliu şi în Congres şi acum.
      Dacă doreşti îl mai întreb o dată? Crezi că am eu parte de un tratament special.
      REpet:
      întrebarea a fost pusă
      întrebarea a fost pusă corect
      răspunsul a venit…
      cam atît am de spus acum.

  8. un fiu zice:

    „Colaborarea cu securitatea nu a fost o fapta nevinovata a unor oameni inocenti care au colaborat spre binele lucrarii cu structurile represive ale vremii” – din pacate la „marturisire” „oilor” exact contrariul li s-a „vandut” – and I was there with my brain and both ears!
    Deci concluzia mea este clara si simpla, transmisa cat se poate de individual si in acelasi timp universal de PN: „Adancimea caderii lor se vede si din faptul ca atunci cand Dumnezeu ii descopera public, nu se pocaiesc, ci cu abilitate vicleana se ascund dupa teoria vinovatiei universale”

  9. elisa zice:

    Raspunsul fratelui Negrut reflecta intocmai toate aspectele care privesc problema,este un raspuns dat
    prin Duhul Sfant,profund,fara incrancenare.
    Ceea ce este scris prin Duhul Domnului are totdeauna putere.Are putere omul care nu s-a lasat compromis si Domnul il foloseste pentru intarirea noastra.
    Slava Domnului!
    Dupa informatiile de pe Net,fratele Paul Negrut,in calitate
    de preseninte al Uniunii a cerut dosarul lui PB,tocmai pentru motivul „raspunsurilor” pe care le-a dat P>B>

  10. Pingback: Cronici mondene (12) Lost in Translation « Vindecătoru

  11. ioan zice:

    Multumesc fratelui Marius ptr intrebare.
    Multumesc fratelui Negrutz ptr raspuns.
    Turnatorii,ciripitorii,informatorii pier, dar turnatoriile niciodata.

  12. Cornelius zice:

    Cred ca anumita muzica evanghelica mai are ceva de oferit. Depinde despre ce gen de muzica asculti sila cre te referi. Nu sint muzician doar un ascultator avid si select, dar am invatat de-a lungul anilor ca adevarata muzica crestina care il slaveste pe Dzeu cu adevarat, este muzica care are cuvintele bazate pe Scriptura, care il slaveste pe Dzeu cu adevarat si care nu il fura pe Dzeu de slava lui prin felul bun sau rau al interpretarii de catre om, este muzica care trezeste in noi dorinta dupa sfintenie, neprihanire, lauda si multumire sincera lui Dzeu ptr ceea ce a facut ptr noi.
    Muzica nu este neutra asa cum spun uni fiind doar un vehicol de exprimare a sentimentelor si a mesaajului dorit. Mentalitate aceasta a dus la dezastrul si compromisul care exista astazi in bisericile din lume. Au luat muzica senzuala a lumii si au crezut ca daca adauga cuvinte si mesaje din Scriptura, totul va fii bine. Termenul de Christian rock si rapp sint o aberatie enorma. De multe ori din cauza zgomotului nu poti sa intelegi cuvintele si nici mesajul. Cred ca aparitia si introducerea a CCM in biserici a dus la dezastru pe care il vedem in ziua de astazi. Nu sint atit de ingust la minte incit sa afirm ca numai scriitori de muzica ai secolului trecut au avut monopolul asupra muzici crestine buna si cuvincioasa, Si astazi mai sint oameni care scriu muzica (melodie si cuvinte) care il onoreaza pe Dzeu. Din pacate sint tot mai putini si calitatea muzicii din zilele noastre fie „evanghelica”, sau seculara intradevar a inceput in mare masura sa lase de dorit.

    • Marius David zice:

      draga Cornelius, mulţumesc pentru emailul pe linia privată.
      Am luat aminte. Cred că observaţiile tale sînt bune. Cred că sîntem de acord în mare cu cele spuse.
      Referitor la comentariul tau.
      Da, muzica este foarte diferită în stil şi gen. Depinde despre ce muzică vorbim.
      Unul dintre testele ep care le putem face în dreptul cuvintelor este să recităm cuvintele fără melodie. Atunci se arată cît de penibil este ansamblul.
      Corect, de acord. Muzica nu este neutră. Nu este doar un vehicol.
      Ei, cum demonstrăm asta? Este o întreagă bibliografie referitoare la subiect.

      Mai nou sînt două cărţi publicate şi în limba româna la Editura Făclia.

  13. Cornelius zice:

    Am cauta sa raspund la comentariul tau de mai sus . Nu am realizat ca sa postat sub articolul acesta. Mutale daca consideri nu sint la locul lor.Scuze.

  14. elisa zice:

    Mi-a tot venit azi un gand:Iuda a a vut pareri de rau ca L-a vandut pe Domnul,s-a dus sa ea banii inapoi,nu a dat vina pe nimeni,n-a facut”bolnav”pe nimeni,nu s-a justificat,n-a mintit,desi nimeni nu l-a invinuit,a recunoscut ca a gresit;l-a mustrat constiinta,
    sunt oamenii astazi mai rai decat Iuda?

    • Marius David zice:

      Iuda a fost mai admirabil în primul gînd al părerii de rău decît aceşti mici negustoraşi de fraţi
      Numai că el a căzut în deznădejde.
      aceştia au căzut în nesimţire şiîmpietrire.
      El a căzut din copac şi i s-au împrăştiat burhăile în iarbă.
      Ei au căzut în mîna presă şi ne-au împrăştiat luptele intestine prin ziare şi pe internet…
      Cam astea-s diferenţele şi asemănările!

  15. adrian zice:

    Colaboratorii de ieri ai Securitatii sunt „rai” si colaboratorii de azi ai Securitatii „democratice” sunt „buni”?! Colaboratorii Sigurantei erau „rai” pe vremea comunistilor si au redevenit „buni” dupa 1989… Generalul Pacepa este „erou” pentru unii, „tradator” pentru altii… Nu vi se pare ca ceva „scartie” in catalogarile noastre?

    Vine o vreme cand si colaborationistii, si securistii, si prigonitii devin istorie (i.e. oale si ulcele).
    Ar trebui sa vizitam mai des cimitirele… Cineva mi-a povestit ieri cu lux de amanunte (inclusiv cu fotografii) cum a asistat la dezhumarea concomitenta a unui fost legionar si a unui fost comunist ilegalist. O mana de oase si unul, si altul… Alas, poor Yorick!

    Nu vreau sa iau apararea celor care au colaborat cu Securitatea dar ce ma doare mai mult tine de efectele pe care le produc in societatea romaneasca ACTUALII colaboratori! Colectionam potcoave de cai morti in timp ce armasari de cursa lunga scot foc pe nari, nerabdatori sa-si infinga copitele in coastele noastre…

    • Marius David zice:

      Interesant spus, Adrian, pe blogul ambasadorului se poartă o discuţie interesantă despre afirmaţia TOŢI PĂSTORII AU FOST COLABORATORI!
      Accentul tău este foarte interesant… ne concentrăm pe trecut şi nu vedem cum ne şmecheresc în prezent aceşti maeştrii ai alba-neagra politichiei şi afacerilor oneroase…

  16. Umila mea parere este ca la asa intrebare, asa raspuns. (habar nu am daca am pus virgula bine).
    Intrebarea mi se pare un fel de pseudoabordare reportericeasca, cu miresme balcanice de birfa mioritica. Scuze daca cineva se va simti lezat de opinia mea. Dar cam asta am simtit eu. Daca ar fi sa imi dau o parere (care marturisesc ca nu mi se cere, deci in mod corect poate fi categorisita drept inoportuna) cred ca in aceasta problema (foarte grava de altfel) romanii (adica romanii pocaiti) ar trebui sa vorbeasca mai putin si sa faca mai mult. Adica lucrurile ar trebui clarificate, asa pina la os, odata pentru totdeauna (conciliu, tribunal eclesial, comitet de disciplina, etc) luate masuri disciplinare (mustrare, admonestare, excludere, ce vrea fiecare sa dea acolo), puse lucrurile clar la punct si apoi mers mai departe. Cred ca generatia care are acum 20 de ani se uita la noi ca la niste prosti ca ne cramponam de trecut, nu sintem in stare sa face curatenie si sa intram in secolul 21. E undeva intre trist si ridicol. Hristos a fost iute de mina si a stiut sa ia biciul de streanguri si sa faca urgent curatenie. Boala lunga, moarte sigura imi spunea cu multa vreme in urma un prieten chirurg.

    • Marius David zice:

      Draga Virgil,

      1. ai dreptate, „pseudoabordare reportericeasca”, nu sint reporter. Slava Domnului!
      2. nu vad unde este birfa mioritica cu miresmele balcanice, dar fiecare cu hermenutica suspiciiunii lui, nu-i aşa?
      3. Sa faca mai mult romanii! Asa da! S-a incercat in masura priceperii si bunavointei…. si uneori a … vointei. Cei care s-au priceput n-au facut, cei care nu s-au priceput au facut, cei care au facut … etc. S-a discutat destul despre asta. Deocamdata s-au publicat o serie de documente. Danut si-a publicat dosarul pe blogul lui, dosar care se refera si la problema tatalui meu.
      4. In dreptul meu am incercat sa fac tot ce se poate.
      http://patratosu.files.wordpress.com/2007/01/despre-dumnezeu-numai-de-bine-articol-in-crestinul-azi.pdf
      L-am deconspirat pe tatal meu asa cum am stiut si cum am putut. In privinta asta nimeni n-are dreptul sa ma mai judece, ca sa spun si eu asa… ca un clasic.
      5. De acord, clarificate o data pentru totdeauna. Any Ideas? Hai sa incercam!
      S-a incercat si cu consiliu si eclesial si de toate. Daca nu exista vointa politica nu se poate. Simplu.
      6. Generaţia care este acum la 20 de ani nu se uita la noi ca la niste prosti, cum spui tu, din cauza asta. GEneratia care este acum la 20 de ani nu MAI este interesata de problematica colaborarii cu Securitatea. Exceptiile sint rarissime.
      7. Ai vreo idee despre cum am putea sa inaintam in viitor fara sa facem curatenie cu trecutul. Cum sa facem curatenie in trecut? Cum sa rezolvam cu trecutul.
      Iti inteleg punctul de vedere. Asteptam idei.

      Repet: eu am facut ce m-am priceptu. Bine? Rau?

      • Draga Marius,
        in primul rind vreau sa clarific ca nu am nimic impotriva profesiei de reporter si ca nu cred ca e ceva intrinsec nesfint in ea. Doar ca am citit intrebarea pe care i-ai

        pus-o lui Paul si (poate citesc eu prea multe articole in ultima vreme) dar mi-a sunat (cam asa cum am spus) undeva intre un fel de emulare reportericeasca („… ce

        părere aveţi despre acest gen de afirmaţii?”) – poate am eu prea multe prejudecati dar cam asa intreaba majoritatea reporterilor cind nu vor sa afle ceva specific ci

        doar trebuie sa faca un reportaj (no offense intended) – si, pe de alta parte un anumit gen de „hai sa mai ascultam o birfa mica”. Te asigur ca gresesti daca imi

        atribui mie vreo suspiciune. Nu prea ma insufletea chestia asta nici in Romania si cu atit mai putin acum, aici. De fapt suspiciunea ma oboseste, ma agaseaza. Mi

        se pare o agitatie intelectuala futila care nu imi satisface apetitul pentru autentic. Cind am chef sa bat cimpii scriu poezie mai degraba decit sa aberez suspiciuni.

        Dar revenind la oile noastre (sau mai bine zis la pastorii nostri), eu nu cred, subliniez, nu cred ca tu in mod expres ai fost preocupat de o birfa. Dar asa mi-a sunat mie. Adica m-am intrebat si eu ca omu’, cam ce scop avea intrebarea asta, ce urmarea sa obtina? Si asa cum am spus, cred ca a obtinut ce a intrebat. Adica inca o predicuta de la fratele Paul. Nimic rau daca ma intrebi pe mine. Poate doar ca, exigent si pretentios cum sint, as fi asteptat o chestie mai piscator-intelectuala si

        poate cu ceva mai multa incisivitate. (am sa spun mai incolo de ce asteptam asta). Pe de alta parte nu pot sa nu remarc blindetea lui si de data aceasta. Daca ar fi

        sa dau curs la suspiciuni sau teorii conspirationiste as putea spune ca poate e mai degraba diplomat decit „blind si smerit cu inima” tocmai pentru ca, evident, nu

        este neaparat „pragmatic” sa antagonizezi o categorie asa de mare de oameni (destul de puternici in marunta politica baptista, si cu familii si alte influente, etc). Dar

        inclin sa cred, asa cum il cunosc eu pe Paul Negrut, ca el manifesta si aici o masura admirabila de bun simt. Desi, asa cum spuneam, nu cred ca se merita – dar

        dragostea crestina nu e pe meritate, asa ca e ok -. Zic nu se merita, ca sa revin la explicatia pe care am promis-o mai sus, poate si pentru ca asa cum scrie si el acolo, marea, coplesitoarea majoritate a acestor indivizi au obrazul foarte gros si un grad de nesimtire la care pina si „netaiatii imprejur” ar rosi. Acesti oameni nu stiu de rusine. Pentru ca daca stiau o aveau, o manifestau. Si faceau exact ce scrie Paul acolo: – „Si mai infiorator este faptul ca, dupa caderea comunismului, cand ar fi putut sa se pocaiasca de pacatele lor fara teama de represalii din partea securitatii, au continuat sa isi ascunda pacatele, sa traiasca in minciuna si sa stea in fata turmelor pe care le-au vandut ca si cand ar fi adevarati pastori.” si „Adancimea caderii lor se vede si din faptul ca atunci cand Dumnezeu ii descopera public, nu se pocaiesc, ci cu abilitate vicleana se ascund dupa teoria vinovatiei universale.” –
        De aceea sint inclinat sa cred ca s-ar face un mult mai mare bine acestor oameni daca ar fi confruntati ceva mai brutal cu realitatea. Nu stiu cum esti tu, dar eu, in momentele mele de nesimtire, am un mare noroc daca Dumnezeu ma trozneste ceva mai dur pentru ca astfel ma ajuta sa ma pocaiesc mult mai grabnic si mai

        sincer decit daca ma lasa sa ma tot invirt in justificarile mele stupide. Daca nu ma inseala memoria, cred ca Traian Dorz mi-a spus cindva cind eram adolescent „Sa te fereasca Dumnezeu sa iti mearga bine cind pacatuiesti”.
        O atitudine mai categorica si mai transanta ar face bine si Bisericii, ar induce o stare de pocainta, de smerenie, de autocercetare si chiar poate de vindecare –

        citeste textul acela din Corinteni dupa ce Pavel vorbeste despre cina si vei vedea cit bine aduce cercetarea autentica de sine in Biserica.
        Promit sa citesc textul din Crestinul Azi, pe care il mentionezi acolo.
        Vreau sa mai accentuez ce am scris in primul meu comentariu: „sa vorbeasca mai putin si sa faca mai mult” cind vine vorba despre asta. Si ca sa raspund intrebarii tale ulterioare continuind pe aceeasi line „etica” pe care a inceput-o Paul in raspunsul lui as spune ca da, lucrurile trebuiesc rezolvate public pentru ca sint fapte publice care au implicat persoane publice si au afectat comunitati intregi de oameni. Dar cred ca trebuiesc rezolvate local, adica acolo unde s-au petrecut. Si nu cred ca acesti oamenii trebuiesc „judecati” de alti pastori ci de bisericile pe care le-au tradat. Sint baptist si cred in principiul autonomiei bisericii locale cu toate avantajele si dezavantajele lui. Daca exista libertate la nivel social in Romania atunci bisericile trebuie sa isi asume responsabilitatea de a avea slujitorii, pastorii, predicatorii, invatatorii pe care ii merita. Si odata cu asta sa se termine vesnica vaicareala ca oamenii ne-au fost impusi de sus. Da, cred ca aceasta tragedie trebuie rezolvata la nivel local cu decenta, rugaciune, bun simt si fermitate. Cam ca pe vremea lui Moise sau Ghedeon, daca ma intrebi pe mine. Fara vinatoare de vrajitoare si fara spirite revansarde. In adevar si dragoste fata de Dumnezeu si fata de sufletul acelor oameni. Si mai ales fara cea mai mica umbra de compromis. Sint convins ca daca bisericile baptiste ar face asta marturia lor la nivelul societatii civile romanesti ar fi fantasica. Ar vui ziarele si blogosfera despre o categorie de romani care au avut curajul sa ia taurul de coarne si sa fie ALTFEL. Cu decenta si fermitate. Atunci sa vezi trezire spirituala in Romania!
        Anul acesta am avut o interventie chirurgicala. Pregatirea a durat doua ore, operatia jumatate de ora si convalescenta doua zile. Nimeni nu sta vesnic pe masa de operatie. Acest lucru trebuie pregatit cu intelepciune si atentie la principii si detalii. De catre oameni maturi si fara suspiciune de partinire. Apoi trebuie procedat rapid, curat si cit se poate de transparent. Ca si cum ai lucra cu un scalpel. Tocmai pentru ca procesul de convalescenta si vindecare sa poata avea loc. Si sa putem merge mai departe. Altfel, daca nu procedam asa, din aces punct de vedere vom continua sa ne invirtim prin pustia comunismului pina ne va intra generatia in mormint. Tu esti pastor. Eu nu sint. Dar te intreb, cind vei privi in urma peste douazeci, trei zeci de ani, cum ai vrea sa fie acesti 20-30 de ani pentru tine si biserica pe care o pastoresti? Decizia cu privire la cum va arata biserica si lucrarea ta o iei astazi, acum.
        Si as mai vrea sa adaug ceva. Ceva despre care vorbesc foarte rar. Poate unii se vor intreaba cum de imi permit sa scriu toate aceste lucruri. Ei bine imi permit asta pentru ca am fost interogat nu odata de securitatea romana. Pentru ca am fost amentintat ca daca nu colaborez nu am sa imi vad niciodata pruncul nenascut. Si imi permit asta pentru ca am avut hirtia Angajamentului in fata impreuna cu amenintarile si ispitele de rigoare si am inchis pixul, l-am pus pe masa si i-am spus individului ca eu nu voi semna asa ceva niciodata.
        Si, ca sa fie clar, nu am stofa nici de martir si nici de erou. Numai Dumnezeu stie cit de groaza imi era si cit de tare imi batea inima. Dar am preferat mai bine sa crap decit sa dau mina cu laba slinoasa a dracului. Au fost vremuri cind eram de un idealism ametitor. (Nevasta-mea imi zice ca mai sint si acum). De aceea imi permit sa vorbesc despre asta si ma oripileaza sa vad oameni care au dat mina cu securitatea ca au acum tupeul sa vorbeasca sau chiar sa scrie lucrari academice despre suferinta pentru Hristos sau caracterul crestin. Trebuie sa exsite o limita a bunului simt. Daca nu exista atunci nu mai exista nimic.

        • Marius David zice:

          Draga Virgil,
          uff, încerc să mă ţin după tine, ai scris foarte mult 🙂
          Voi încerca să fiu succint.
          1. Am comentat mai îndelung, răspunzînd lui Dănuţ în două comentarii succesive pe blogul Ambasadorului. http://www.ambasadorul.wordpress.com. Nu vreau să mă repet. Nu este vorba de nici o bîrfă. Am explicat clar de ce am pus întrebarea: pentru a evidenţia că AU EXISTAT ŞI PASTORI CARE NU AU COLABORAT.
          2. suspicionita nu este de partea asta, ci de partea celor care spun: „eh, lăsaţi-ne în pace, TOŢI au semnat”. Nu ştiu de ce este aşa de greu de priceput care este miza acestei chestiuni.
          3. pe mine cam ca şi pe tine, Dumnezeu mă articulează rapid şi fără anestezie cînd o iau pe arătură în viaţa de credinţă, slavă Lui. aici P.N. a ridicat o problema cu adevărat dificilă: posibilitatea ca unii să fi pierdut posibilitatea de a se pocăi. Aceasta se legitimează teologic prin cartea Evrei, cînd se vorbeşte despre Esau, care căuta cu lacrimi pocăinţa. Textul în greacă este tulburător.
          4. o atitudine mai tranşantă? Iar vom fi acuzaţi de „talibanism” 🙂
          5. da, de acord cu judecata locala, mai puţin cînd este vorba de funcţii publice în cult pe care respectivii le-au avut sau la care doresc să acceadă. CAm acolo s-au încurcat lucrurile şi cu B. Poplăceanu. În rest… dacă biserca dînsului îl acceptă aşa, cu explicaţiile de rigoare… Dumnezeu cu mila, dar cred că am dreptul să ştiu ce fel de activitate au avut preşedintele de uniune (funcţie la care dînsul a candidat la Lugoj) şi vicepreşedinţii (funcţie la care a candidat la ultimul Congres). Cînd este vorba de astfel de chestini problema se modificaă.
          6. imi place metafora cu masa de operatie. Corect!
          7. Si eu am fost interogat. Am scapat destul de ieftin, Era o maioreasă foarte inteligentă şi avea mîinile foarte curate, nu era slinoasă 🙂 . PE mine m-a ameninţat cu mina şi … „s-ar putea să ai un accident în mină.” deşi eram la liceu de filologie istorie şi nu era posibil să primesc o asmenea repartiţie. Nu ştiu dacă asta ne dă dreptul. Poate că sînt şi alte lucruri care ne dau dreptul să vorbim sau să tăcem despre asta.

          şi finalmente: NU EXISTĂ O LIMITĂ A BUNULUI SIMŢ! N-ai descoeperit încă asta după atîţia ani de viaţă?
          Dar există Judecata finală!

          • Imi cer scuze. Poate nu ar mai trebui sa scriu de loc. Vezi de aia nu imi „trag” eu blog, pentru ca nu am vocatia „chatului”. Lucrurile nu se pot discuta asa „la doua scurte”. Dar ceea ce da nota zilei de azi este remarca ta finala. Da dom’le, a trebuit sa o aflu si pe asta „după atîţia ani de viaţă”. Recunosc sint un naiv. Uite ca eu am crezut ca exista o limita a bunului simt. Desi daca e sa fiu sincer dupa experienta mea cu multi pastori romani din US trebuie sa admit ca ai dreptate. Nu exista. Sint un naiv. Am crezut ca exista. Mea culpa. Maybe I belong to a different world.
            Anyway, am inteles ce vrei sa faci. Desi trebuie sa recunosti ca nici Paul nu se vede ca s-ar fi prins. I don’t know, nu stiu daca de data asta nu esti tu cel naiv. Nu cred ca vei putea demonstra care „femei nu sint curve”. Va ramine probabil „o judecata personala”. Poate e prea tirziu istoric vorbind, poate e menirea judecatii de apoi. Dar a putea reabilita numele celor care nu s-au compromis din mizga cu care ne-au improscat cei care s-au compromis it’s a daunting task.
            Despre „talibanism”, cred ca ar trebui sa mai vorbim. Pentru ca ne omoara neclaritatea definitiilor. Pentru ca exista „a very fine line”. Riscul confuziei este foarte mare si foarte periculos.
            But there is one more thing. Ceva ce nici tu si nici Paul nu atingeti. Ceva ce l-am intrebat cindva pe Vasile Talos pe blogul lui dar la care nu a binevoit sa imi raspunda desi acolo Danut Manastireanu remarca observatia mea. Si cred ca merita o discutie separata. Este vorba despre aspectul extrem de delicat al dimensiunii spirituale a acestui fenomen. Putem vorbi despre implicatiile sociale, juridice si legale. Putem discuta despre perspectiva istorica si politica. Putem face judecati morale si de caracter. Dar mai exista ceva. Noi mai sintem si crestini. Printre altele. 😉 Adica noi mai credem si intr-un univers spiritual. Oamenii astia nu au dat doar mina cu securitatea, nu s-au compromis doar moral. Acesti oameni au apartinut si apartin unui spirit, unui mod de a intelege si trai crestinismul, viata cu Hristos, relatia cu lumea spirituala, Biserica, Scriptura. IAR ASTEA NU SINT METAFORE. Si au reverberatii profunde.
            Ma abtin sa spun mai mult dar acesti oameni au influentat biserici, vieti, teologii personale, relatii cu Dumnezeu. Probabil n-au stiut, dar exista influente dincolo de ceea ce se vede si au reusit ei sa mascheze. Acest lucru ma preocupa si ma framinta pe mine mai mult mai ales cu privire la viitor. Acesti oameni au fost „leaderi spirituali”, asa cum le place sa li se spuna. Unii mai sint inca. Si au lasat o amprenta foarte puternica asupra bisericilor baptiste romanesti. Iar aceasta „amprenta” nu se va sterge pina cind nu vom fi gata sa facem o condamnare clara a ceea ce s-a intimplat.

            • Marius David zice:

              Virgil, n-ai de ce sa îţi ceri scuze. O vreme aşa am crezut şi eu: am crezut în prietenie, transparenţă, sinceritate, loialitate, încredere şi alte astea. Inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Blestemat este omul care se încrede în om. Recentissime am avut o astfel de experienţă. Sînt prieteni care sînt adevărate trestii care îţi străpung mîna, dacă te sprijini în ei.
              Am văzut un prieten care şi-a deschis dosarul şi a văzut acolo declaraţiile celui mai apropiat colaborator al lui.. N-a putut vorbi trei zile.

              Şi eu am fost naiv, dar mi-a trecut. Pastorala şi cele două bloguri m-au făcut să înţeleg natura umană mai bine, şi pe a mea şi pe a altora. Am o colecţie întreagă de reacţii (30.000 de comentarii, ale mele şi ale altora), este ca un insectar. De multe te vindeci cînd vezi ce poate debita omu. Poate tocmai de aia trebuia să îţi faci blog, te vindecai mai devreme 🙂
              Mi-am făcut prieteni, am pierdut prieteni şi am ajuns la concluzia că este aceeaşi lume. Nimic nou sub soare! Ce-a fost va mai fi!
              Dacă Isus sau apostolul Pavel ar fi pe pămînt în trup acum ar fi avut blog, cu siguranţă. am şi scris despre asta altă dată
              http://patratosu.wordpress.com/2008/04/30/isus-a-fost-blogger/

              Stii, cu securitatea este mai simplu, Proverbele spun că urma corăbiei pe mare nu se vede, la fel şi urma bărbatului la o femeie, că tot ai adus vorba (eu am evitat cuvîntul), dar curviile cu Securitatea au lăsat urme şi acelea nu se pot şterge uşor. securiştii au fost foarte isteţi. Distrug un dosar, dar copii ale declaraţiilor sînt în alte şi alte dosare.

              S-ar putea să fie tirziu din punct de vedere istoric. Poate că este mai bine că rămîn în mîinile Domnului. S-ar putea ca El să fie mai blînd decît fraţii…

              Draga Virgil, s-a discutat acest aspect al implicaţiilor spirituale, morale, asupra familiei etc. pe fostul meu blog. S-a discutat şi răsdiscutat. Am tras şi „confuziile” 🙂
              Atunci concluzionam că există o legătură spirituală drăcească care stă încă peste ţara asta pînă nu se va face recunoaşterea, pocăinţa şi iertarea. Vezi Isaia 58, deznoadă lanţurile răuţăţii, legăturile robiei.
              este o legătură de robie spirituală, un blestem al sîngelui din pămînt care strigă, gemetele celor din puşcării nerăzbunate, cei torturaţi ale căror sunete s-au imprimat în pereţii puşcăriilor, toate astea sînt asupra noastră şi ispăşirea şi isprăvirea nu s-a făcut.
              Pînă nu se dezleagă aceste noduri nu cred că ne vom elibera spiritual.

              Acum Dănuţ va publica ultimele declaraţii delatoare ale tatălui meu. Vor veni curînd. Cele găsite în dosarul lui.
              Atunci va fi eliberare totală într-un fel, dar şi o altfel de povară. Spun din propria mea experienţă.
              Sîntem gata să purtăm povara eliberării (ştiu că sună oximoronic… )?

              Sîntem creştini, cum spui, şi trebuie să venim cu acestea la Crucea lui Cristos. Eu nu cu Crucea lui Cristos am probleme … ci cu „acestea”.
              Cum venim, cum le aducem? Publicîndu-le pe internet? Poate că este un început…

              Sînt de acord cu tine,oamenii aceştia aparţin unei alte lumi sprituale, sînt CEILALŢI, ca în 1 Ioan 2… şi totuşi cum ne raportăm la ei?
              Prin iertare, sigur?
              Dar tocmai asta era problema mea într-un alt post. Şi-a cerut cineva iertare?

              Multe pot înghiţi eu, dar nu pe cel care şi-a vîndut fraţii şi are şi pretenţii să-i păstorească cu toiag de fier în funcţiune.
              Aceşti oameni au influenţat vieţi, au luat vieţi, indirect au luat vieţi unii dintre ei, iar aceştia VOR SĂ FIE ÎNCĂ lideri spirituali. Mizeria este mult mai adîncă decît pare şi nu cred că avem maturitatea, răbdarea, umerii destul de solizi ca să ne purtăm eliberarea şi libertatea cugetului.

              Vorbeşti de condamnare clară a ceea ce s-a întîmplat.
              Am reacţionat şi eu şi Paul Negruţ tocmai epntru că asistăm la o pervertire, la o inversiune: acum există o condamnare, lumea s-a deşteptat şi au găsit vinovatul TOŢI PĂSTORII ORDINAŢI ÎN VREMEA COMUNISTĂ. TOŢI AU COLABORAT.
              EI, uite asta n-am putut accepta. şi îmi voi deschide gura ca să îl apăr pe unchiul meu, care a stat 9 ore cu pistolul la cap şi n-a semnat.
              Apoi a făcut puşcărie, la Capul Midia, lăsîndu-şi soţia singură acasă, sub ameninţările Securiştilor
              Are acum 90 de ani şi alergearea lui este din ce în ce mai înceată.
              Poate că pentru el am pus întrebarea asta care accum este batjocorită de oameni care vor da socoteală în faţa Domnului, pentru vorbele lor de clacă.

              http://patratosu.wordpress.com/2007/12/28/dosarul-predicatorul-din-seria-si-lucruri-bune/
              http://patratosu.wordpress.com/2008/02/10/totul-totului-tot/
              http://adamaica.wordpress.com/2008/05/26/am-fost-la-alesd/

              Aceşti oameni trebuie apăraţi de bîrfuliţa despre care tu vorbeai, de nenorocita generalizare TOŢI AU COLABORAT!

      • Am citit acel document pdf si, cu tot respectul pentru amintirea tatalui tau si pentru dimensiunea sentimentelor tale, va trebui sa spun ca desi iti inteleg dorinta si (probabil) nevoile, nu sint de acord cu toate principiile enuntate (sau din spatele declaratiilor si actiunilor tale) de acolo.

        • Marius David zice:

          pentru că este o chestiune sensibilă, care nu mă implică numai pe mine, aş prefera să îmi spui criticile în dreptul acelui document pe privat… sau cel puţin să îţi pot explica contextul.

  17. elisa zice:

    Dupa umila mea parere cei au facut piata cu sufletele altora,mai ales ale fratilor,au un loc pe ultima banca,cam pe acolo stau si eu de obicei,daca e loc. 🙂
    Doar asa as crede ca ceva s-a schimbat:in fata la amvon nu mai este locul lor!

  18. elisa zice:

    Pai…locul cel de la amvon este ca sfanta sfintelor?
    Nu?
    Cred ca biserica trebuie sa faca asta,nu tot ei sa aleaga.Virgil spunea bine;cred ca este vremea sa …..da,inteleg,s-a incercat in multe feluri,dar
    daca ei sunt deja impietriti de ce si biserica s-a impietrit?
    Inseamna ca nu mai avem ce cauta in biserici?
    Nu se aplica legea lustratiei si la Culte?

    Vreau sa spun ca de ex.duminica atata jale a fost in adunare..de ce? nu era Domnul acolo…programe seci,multe poezii,citite,ca jertfa e prea mare sa le inveti pe de rost,de ce sa nu-i dau Domnului o jertfa care sa nu te coste nimic?I’am sorry,stiu si eu sa citesc…nu e nevoie sa ascult ceea ce altii cred(cred ei,nu le-a dat Duhul) ca e bine sa citeasca in adunare..cred ca sunt niste versuri albe,sau cum s-o fi chemand cu cuvinte care numai Duh nu au.
    Cantarile la fel,(cele care se cantau in fata)ca niciodata aveau niste sunete care enervau,
    nu am priceput ce faceau,incercau ceva nou?
    dar era asa de strident;am plecat,simteam ca „ma calca” pe linistea cu care venisem de acasa.E normal?Acest duh e normal pentru biserica?

    ..Cine trebuie sa suporte starea jalnica in care ne aflam?tot noi care vrem sa aducem o inchinare placuta inaintea Domnului.Nu,eu o sa stau acasa,am ce asculta in liniste,fara sa-mi zgarie urechile si inima.Si in cele din urma sufletul cu care vin acasa INTRISTAT!
    …Astea toate se trag din trecut cand colaboratorii au facut specatacol(sepctacolul unui singur om),biserica s-a racit,nu mai simti naturalul,originalul creativitatea
    doar surogate.
    ..Si totusi daca la Uniune ar fi toti curati,fiecare fost colaborator ar fi poftit in banca.De ce?numai pentru ca din 1989 se prefac inca in fata noastra !
    Daca ar avea Duhul lui Dumnezeu,citind ceea ce Domnul a pus in gura fratelui Negrut,ar da cu straiele preotesti de pamant si ar intelege ca DOMNUL A VORBIT !

  19. evedyahu zice:

    Cred ca si intrebarea si raspunsul sunt bine puse! Thanks!

  20. evedyahu zice:

    NU! Nu am argumente! E doar o opinie!

  21. rodica botan zice:

    Virgil Titarenco, daca iti deschizi un blog eu promit sa citesc. Imi place cum scrii si ce scrii…si chiar daca nu sint raspunsuri la toate intrebarile…ele merita puse. Poate totusi intr-o zi le vom gasi. CA SA TI SE DESCHIDA TREBUIE SA BATI MAI INTII…SI CA SA GASESTI , TREBUIE CAUTAT. INDIFERENTA INCA N-A REZOLVAT NIMIC PE FATA PAMINTULUI…

    • Marius David zice:

      Ehe, Virgil are talent şi nu numai, are şi ce spune.
      Nu ştiu dacă ţi-am răspuns, Virgil, pe unde -ne–am mai întîlnit? … Pe grupurile de discuţii, începînd cu romcommunio, dacă nu mă înşel.

    • Iata o expresie remarcabila (desi relativ tautologica in umila mea intelegere dar probabil ca farmecul ei rascumpara asta): „Indiferenta inca nu a rezolvat nimic pe fata pamintului.” Evident, rostul ei rezida in masura in care urmaresti sa „rezolvi ceva pe fata pamintului”. Iar eu inca ma straduiesc sa ma vindec de astfel de mesianisme, misiuni personale si ale chemari din astea speciale cu care ne-a fost indoctrinata tineretea. Prefer sa traiesc simplu si sa fiu eu insumi. Blogurile mi se par o perdere de vreme sau instrumente politice mediocre. Dar bineinteles au farmecul lor. Ca si mica taclala de la terminarea adunarii in curtea bisericii. Daca vrei sa le dai valoare spirituala te poti aventura sa le botezi un fel de koinonia electronica, un fel de practicare a partasiei. Dar iti trebuie timp pentru asta. Iar eu am deja un website care imi maninca destul de mult timp desi nu este un blog. Pe de alta parte sint destul de multi oameni care si-au pierdut rabdarea cu mine tot promitindu-le ca ma apuc sa scriu o carte despre biserica si tot nu m-am apucat. Poate voi incerca un compromis si voi incepe sa scriu electronic despre asta in etape la inceput. Dar trebuie sa ma hotarasc mai intii, adica sa cred ca asta este ceea ce trebuie sa fac acum.

  22. gelu b zice:

    Draga Marius,daca am eu impresia ,te rog sa ma combati,dar paraca este totusi prea mult pe colaborarea cu „fosta”Secu. Atita ne uitam in spate ca nu mai vedem nici prezentul,cu atit mai putin ,viitorul.
    In definitiv ,si la urma urmei,colaborarea cu fosta SECU nu a fost altceva decit acceptarea unui parteneriat, a unei „partasii”, cu Diavolul,cu toate implicatiile aferente,dar,si atunci ,ca si acum au fost si mai sunt si altii,care au colaborat,sau mai colaboreaza inca cu Diavolul sub alte „institutii” firesti ,ca sa nu le zic dracesti;minciuna,invidia,hotia,curvia,birfa,si alte asa zise vulpi mici.De ce nu se cere si marturisirea publica a acestui gen de „parteneriat”?Oare aceste forme de colaborare cu Satan le putem „inghiti” mai usor,iar cele cu fosta Secu ne ramin in git doar pentru ca ni se par mai „grele”?
    „A afirma ca aceste fapte nu sunt pacate grele inseamna sa calci in picioare toata Scriptura”spunea P.N.
    Cu toata cosideratia fata de pastorul Paul Negrut,nu pot sa accept implicatia pacatelor grele;A spune ca „partasia”cu angajamentele Securitatii este un pacat mai greu decit partasia minciunii,nu mi se pare chiar biblic. De cind minciuna,invidia,sau,chiar pofta ochilor au devenit „contraventii”,pe care ni le permitem,iar colaborarea cu fosta Militie a devenit infractiune?
    Am impresia ca ne este,si noua,mai usor sa inghitim camile si sa strecuram tintari.

    • Marius David zice:

      Gelu B., sînt subiecte şi paliere diferite de discuţie.
      Colaborare cu fosta securitate are implicaţiile ei şi rădăcinile ei.
      Faptul că avem cancer nu înseamă că nu trebuie să ne tratăm şi de diabet.
      Sînt boli diferite. Tu vorbeşti bine de vulpile mici, sigur,
      nu trebuie să le lăsăm pe acelea şi pe celelalte nefăcute.
      Ocupîndu-ne de păcăţele, nu trebuie să uităm de cele ce au lăsat răni adînci între fraţi.
      Purtăm o povară spirituală de cxare trebuie să ne eliberăm.
      Nu trebuie să amestecăm lucurile.
      Care este cămila şi care sînt ţîntarii. Colaborarea cu secureitatea este un tînţar?

      • gelu b zice:

        Marius,prin ceea ce am sous ,nu am avut intentia sa minimalizez ce a insemnat colaborarea cu securitatea.Nu neg ca urmarile pentru cei turnati la Secu,au fost monstruoase si au lasat,cum spuneai tu,rani adinci intre frati,dar diferentierea pe paliere eu o vad cam asa;
        1.Ranile adinci dintre frati trebuie(trebuiau) rezolvate biblic,intre frati.
        2.Povara spirituala pe care o purtam,si aici ma refer la noi ca si cult,ca si institutie,pentru ca sub acest aspect lucrurile au devenit publice,oficiale,ar fi fost bine sa fie ASUMATE tot la nivel de cult si exprimata o pozitie oficiala.Din cite stiu eu,Uniunea si-a asumat,in ultimii 5-7 ani ,un rol de reprezentare si nu de implicare in viata comunitatilor locale,ceea ce ,referitor la problema colaborarii,mie unul,nu mi se pare a fi corect. Acesti colaboratori au fost,sint,si vor fi”produsul” nostru,al bisericilor baptiste.Stii,pozitia noastra oficiala,a baptistilor,eu o percrp cam ceva asemanator cu pozitia evreilor din Matei 23:30,dar nu ne asumam si versetul 31.
        Din opiniile pe care le-am vazut,am impresia ca cel mai mult asta ne „doare”,ca acum,din cauza colaboratorilor am devenit „dalmatieni”.Inainte ce am fost?
        Eu unul ,nu cred ca asta este cauza stagnarii din adunarile noastre,si sunt convins ca si tu,ca si pastor, stii care sunt „camilele” pe care le „ingurgitam” cu placere.
        N-am avut ocazia sa torn la SECU SAU SA FIU TURNAT,pentru simplu fapt ca atunci cind se purta chestia asta eram mai tinar,in schimb acum,am devenit birfit sau birfesc pe altii de-mi „sar capacele”.Stii ca diabetul,in final,tot la moarte duce,ca si cancerul;ar trebui sa ne bucuram ca sintem diabetici si nu cancerosi?Nu,cred ca-r trebui sa multumim Tatalui ca au fost si oameni carora nu le-a fost frica sa spuna NU diavolului atunci si sa ne „antrenam „sa-i putem spune ,si noi tot NU.Iar o sa-mi spui ca amestec lcrurile,dar…te iert!
        Si,daca tot vorbim de povara,ce povara crezi ca vom lasa noi urmasilor?

        • Marius David zice:

          Am înţeles, Gelu, dar cele două nu pot fi discutate în acelaşi context. De asta am amendat poziţia ta.
          Cred că sînt lucruri separate, de discutat separat.
          1. S-a încercat.
          2. nu purtăm povara ca instituţie, gîndeşte-te în termeni de COMUNITATE ŞI COMUNIUNE a răului.
          Eu cred că aceasta este UNA dintre cauze. Astăzi am postat o provocare la analiză, poate peste cîţiva ani ne vom da seama şi ne vom lumina înţelegînd unde sîntem şi de ce am ajuns acolo. Viitorul nu poate fi văzut decît prin lentila trecutului.
          Din nou, nu compara taclaua şi bîrfa cu delaţiunea şi vînzarea de fraţi.
          Dacă ai bîrfit pe un frate (nu te îndemn la asta şi îmi repugnă… deşi… oh, de cîte ori am vorbit şi eu de rău pe fraţi)… nu şi-a pierdut slujba, n-a intrat în puşcărie, nu şi-a pierdut viaţa sau ani din viaţă, n-a fost internat în spitalul de nebuni din pricina unei bîrfe, nu?
          Din nou: să păstrăm proporţiiile.
          Poate că nu am înţeles eu bine ce ai dorit să spui, dar ţin să facem acest fel de distincţii. Spun mai ales pentru alţii, cărora le-ar conveni de minune să asiminleze cele două paliere unui registru unic.
          da, diabetul duce tot la moarte, dar una este să vomiţi sînge şi să-ţi iasă colonul din tine, atceva este să te scapi într-o comă diabetică
          poate că da, dacă ai adus discuţia acolo.. poate că pntru cineva care a văzut cancerul … poate că s-ar ubucura să facă injecţie cu insulină în fiecare dimineaţă şi seară decît să îndure…

          Ce te faci cînd le ai pe amîndouă? Silvia, o bună prietenă, a trecut prin două tipuri de cancer şi are şi diabet, să o întrebăm pe ea cum e.
          http://mamilila.wordpress.com/
          Părerea mea este că bisericile evanghelice din România trebuie să facă şi chemoterapie, dar nu ştiu cum ni se vor vindeca rănile…

          Mulţumesc pentru iertare, GElu, dar eu aşa am înţeles…

          Povara pe care o vom lăsa urmaşilor? Prea mare pentru umerii lor…

          • gelu b zice:

            Draga Marius, stii vorba;”orice pasare pe limba ei piere”,dar eu am o”problema”;De unde am scos noi,pocaitii,teoria pacatelor mici si a pacatelor mari?
            Nu crezi ca ceea ce spui tu despre birfa le va da „apa la moara „celor care nu se simt „chiar asa de pacatosi”,ca si „ticalosii” care au vindut pe frati?
            Tu spui,”Dacă ai bîrfit pe un frate (nu te îndemn la asta şi îmi repugnă… deşi… oh, de cîte ori am vorbit şi eu de rău pe fraţi)… nu şi-a pierdut slujba, n-a intrat în puşcărie, nu şi-a pierdut viaţa sau ani din viaţă, n-a fost internat în spitalul de nebuni din pricina unei bîrfe, nu?” Uite eu,personal,pot sa-ti spun ca din cauza unor „mici” birfulite spuse pe la mici taclale,am fost pe punctul de a pierde,psihic,un membru al familiei.Culmea a fost ca „saracii” birfitori erau tocmai dintr-un cerc mai apropiat,in care aveam o anumita incredere.Ar fi trebuit sa simt oare mai putina ura decit cei care au fost vinduti la securitate? Eu cui am fost vindut?
            Nu vreau sa ma aventurez in teria birfei,dar,cind vorbim de ‘bine” pe cineva ne gindim oare ca ,in momentul cind omul acela aude,el se simte vindut,omorit de „binefacatorii” lui?Stii care a fost prima pornire pa care am avut-o?URA,asta am simtit atunci.Saptamina asta mi-a povestit un prieten ce i-au putut auzi urechile,la telefon,cind pastorul cu care avuse o convorbire a uitat sa-si inchida telefonul. Stii ce simte el acum? DISPRET,URA! Acum,datorita vinzatorior, nu ne mai pierdem casele sau slujbele dar ne ruinam relatii,si ne macinam increderea.Adunarile noastre s-au transformat in „congelatoare spirituale”nu acuma de cind cu deconspirarea fostilor,ci atunci cind am considerat ca sunt,”din fericire”,si pacate care,totusi,nu duc la moarte.Se pare ca-i condamnam doar pe cei care au mers in case cu felinar rosu dar nu,si pe cei care poftesc cu ochii,sau,altfel spus fostii turnatori au fost niste „infractori”odiosi,iar nio ,birfitorii,suntem niste”bieti”contravenienti.
            Unde e trecutul,si care-i viitorul?!
            Scuza-mi,te rog,”rechizitoriul”,(de fapt aici m-am inclus si pe mine),dar a fost doar opinia unui enorias.

            • Marius David zice:

              Draga GElu, nu sînt adeptul păcatelor mici şi păcatelor mari, dar cred că poţi accepta faptul că unele păcate, la fel cu celelalte fiind, au implicaţii mai mari sau mai mici.
              Scriptura ne spune că noi, bărbaţii, dacă ne uităm după o femeie cu gînduri necurate sîntem cu toţii PREACURVARI.
              Aceeaşi scriptură numeşte DOAR CURVAR pe cel ce chiar s-a suit în patul unei alte femei. Nu ţi se pare ironic?
              DAR… eşti de acord că implicaţiile sociale, eclesiale, familiale, relaţionale sînt diferite într-un caz faţă de celălalt?
              La asta mă refeream eu.
              Voi scrie ceva desper ce spui tu… criza din biserciile noastre. Se pare că este ciclică

  23. Marius David zice:

    Stimate Tytan, în interventia dvs. ati vorbit in termeni batjocoritori despre cineva. Nu conteaza despre cine. Am mai spus și alte dăți că descurajez acest fel de referințe. Una este să criticăm faptele și spusele cuiva, alta este să discutăm persoana cuiva.

  24. LAURENTIU zice:

    SA SE LASE CEL RAU DE CALEA LUI SI OMUL NELEGIUIT SA SE LASE DE GINDURILE LUI SA SE INTOARCA LA DOMNUL CARE VA AVEA MILA DE EL LA DUMNEZEUL NOSTRU CARE NU OBOSESTE IERTIND. CACI GINDURILE MELE NU SANT GINDURILE VOASTRE SI CAILE VOASTRE NU SINT CAILE MELE ZICE DOMNUL.CI CIT SINT DE SUS CERURILE FATA DE PAMANT ATIT SINT DE SUS CERURILE FATA DE PAMANT ATIT SINT DE SUS CAILE MELE FATA DE CAILE VOASTRE SI GINDURILE MELE FATA DE CAILE VOASTRE SI GINDURILE MELE FATA DE GINDURILE VOASTRE. ISAIA-CAPITOLUL-55-VERSETUL7-8-9.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.