Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
)
Multumim! Sper sa fi dat un exemplu contagios…
Aşa să fie! Şi eu m-am molipsit de la alţii..
Am salvat-o in computer si de abia astept sa o printez.
Cuprinsul suna promitator.
nu o printa, nu merită, să salvăm copacii (ca să ardă la finalul istoriei mai frumos. )
încearcă să citeşti de pe ecran,dacă poţi.
Nu am de gand sa o citesc singura. Avem in Biserica o sora de peste 70 de ani, vaduva, careia ii face mare placere sa ii imprumut carti. Dumneaei nu s-ar descurca cu computerul, de fapt nici nu are. Asa ca am motive intemeiate sa printez.
am înţels, în cazul acesta faci o faptă bună.
Poate ca si mai buna ar fi daca i-ar citi-o, de pe computer. Ar salva si copacii (cine stie cit mai este pina vor ‘arde’?) si ar zidi si o relatie umana, care nu arde, oricite ‘escatoane’ ar fi sa fie.
da, sigur, de asta am pus-o on line
Sau poate face Marius o versiune audio
S-a făcut deja. Un prieten entuziast a citit toată cartea pentru fratele său orb.
Mi-au dat lacrimile cînd mi-a spus povestea şi cînd fratele său mi-a telefonat să îmi mulţumească pentru carte.
Cel mai greu a fost cu tabelele. Cum citeşti tabelele?
Oricum … cartea are o istorie presărată cu multă sare.
ah, nu-mi mai aminti de tabele, de cuvintele in greaca, de notele de subsol! A fost ceva munca!
Dar a meritat!
Astazi mi-a venit Kindle 3. E o minune pentru impatimitii cititori, si care “risipesc” banii pe carti. Ii o minune. Si nu mai pradam hartia si copacii. Incercati-l si voi. Prima carte romaneasca o sa fie a dumneavoastra domnule Cruceru. Scrisul dumneavoastra are muzicalitate! Ar fi interesant sa faceti “reclama” unor astfel de dispozitive. Pot sa va citesc blogul si sa va scriu de pe un astfel de dispozitiv, care costa cat 7 carti bune , de la Polirom.
Da, şi eu i-am cumpărat fiicei noastre un cadou de 18 ani. Exact o chestie din asta.
Mulţumesc pentru aprecieri, mă simt onorat.
Tocmai din acestă pricină mi-am pus cărţile în format PDF, urmează şi comentariul la Predica de pe Munte tot în acel format, că deja s-a epuizat tirajul.
Pingback: noutăţi legate de retele de socializare şi cateva aparitii editoriale « Cuvintealbastre's Blog
Mulţuemsc, Cuvinte!
Pingback: Am fost furat… din nou | Marius Cruceru