Familia Achim. Iulia este cea mai mică. A opta. Pentru că n-au tembelizor în casă, citesc Biblia cu toţii în fiecare seară.
Copiii pun întrebări. Ai noştri s-au frămîntat zilele acestea cu arhitectura din Ezechiel.
Iulia îşi opreşte fraţii din citit şi întreabă:
- Mami, dar Dumnezeu cum face ninsoarea? Are o baghetă fermecată şi face ninsoare?
(Aci s-ar putea purta o întreagă discuţie despre acest virus cultural în mintea micuţei de 5 anişori… bageta fermecată amestecată în “biblical world view”
)
- Nu, Iulia, îi răspunde cu răbdare mama, Dumnezeu are ninsoarea şi ploaia în cămările sale…Aşa ne spune Biblia în cartea Iov “Iov 38:22 Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,”
După o scurtă pauză, Iulia întreabă:
- Şi are multe borcane în cămările Lui?
Familie mare, familia Achim, are o cămară minunată cu multe borcane din care fac daruri studenţilor, tuturor vizitatorilor, zacuscă, gemuri, miere.
În mintea micuţei s-a format imaginea cămărilor uriaşe ale lui Dumnezeu cu pornire de la cămara lor generoasă, cu miros de busuioc şi lemn bine uscat.
Să ne gîndim cu seninătate şi bucurie, acum la începutul toamnei la cămările generoase ale lui Dumnezeu, care plouă şi peste cei buni şi peste cei răi, cămări din care vin şi fulgere şi ploaie, dar şi bunăţăţile lui de preţ şi plăcute:
Psalm 33:7 El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.
Psalm 135:7 El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.
Ieremia 10:13 La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.
Ieremia 51:16 De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.
Nota 10 pentru post… si 10+ pentru Iulia…:)
Mulţumim de notare, Iulia merită mai mult!
adorabil!!
Foarte dragutz!
da, şi dacă te uiţi în fotografia de pe Patratosu, este cea mai mica, cea blondină.
Foarte interesanta chestia cu bagheta. M-am gandit de multe ori ca noi, crestinii, avem de multe ori tendinta de a vedea Creatia ca rezultat al unei pase magice si pe Dumnezeu ca un pe un fel de Mega-Harry Potter…
Da, asta mi-a sărit şi mie în ochi. Copilul nu are televizor, n-a văzut Potter şi alte astea. De unde vine totuşi bagheta magică?
Din Cenuşăreasa?
Se poate!
De aici o altă problemă: ce povesşti le spunem copiilor pentru că acestea transmit un world view. Nu-i aşa?
Asa e, setea dupa magic se camufleaza si intra pe fereastra, chiar daca o dai afara pe usa (nostalgia Paradisului?). Nu cred ca putem elimina astfel de povesti. Toti am crescut cu ele. Apoi ne-am facut mari si am aflat ca in crestinism nu e vorba de magic, ci de dynamis si exousia…
RAvi ZAcharias are un text excelent despre setea de magic. Sper să îl găsesc cumva.
da, tocmai de aceea este fascinantcreştinismul pentr căa este cea mai mare aventură a minţii, cel mai cumplit exerciţiu de imaginaţie şi cea mai ispititoare cale spre transcendenţă.
De retinut observatia dvs. despre crestinism!
Extraordinar de frumos!
Oanaclara, bine ai venit aici. Sper să mai găseşti şi alte lucruri frumoase.
Cele bune să se-adune, cele rele să se spele… (unele pe altele)
Marius,
in luna aprilie am fost pentru cateva ore in vizita la familia amintita de tine. Au cantat o cantare – in timp ce noi( eu , sotia si copiii) mancam, ca aproape ne simteam vinovati ca ne ocupam cu lucruri asa de pamantesti…
draga Aurel, bun revenit aici.
Da, mi/au spus ca ai trecut pe la ei. S-au bucurat foarte mult.
Ruben, bine ai venit aici!
Pentru ca te cunosc mi-ar fi mila si de unul si de altul daca ti-ai pune mintea si gura cu ei…Incep sa cred ca strategia ta este cea mai buna desi nu am fost de acord cu ea. Felicitari!
Patrix, nu este cazul. S-ar putea totuși ca în seara asta să rup tăcerea. Am primit un email perplexizant! Încă îmi revin cu greu!
Patrix, ți-am șters comentariul despre Alin Cristea și Bastrix. Este jignitor pentru amîndoi.