Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius, am impresia ca asistam la un fenomen de segregare sexista caruia i-a cazut in plasa si biserica. Adica vedem tot felul de conferinte, seminarii, instruiri, tabere, saituri pentru femei distincte de cele pentru barbati, tati, mame etc.
Se duc barbatii pe stadioane, urla cat ii tin bojocii ca-s barbati, se simt ca atare 3-5 zile cat tine manifestarea, dupa care se intorc in familiile lor unde tot carpe raman. Ca sotiile lor n-au fost martore ale deciziilor lor de a deveni barbati, tati, soti etc. si poate chiar nu le pasa de asemenea decizii. N-ar fi mai bine ca familia sa se instruiasca impreuna, nu pe bucati?
Femeile se strang si ele in conferinte si decid sa fie sotii supuse, mame iubitoare si, acasa, cand se intorc, preiau volanul si baga viteza spre societata matriarhala a sfarsitului veacurilor, catre care ne indreptam.
Concluzia mea: inapoi la familie in intregul ei, nu pe bucati. Daca decidem sa schimbam ceva, sa decidem in familie, nu in cluburi sexiste. Nimic de zis despre resursele de tot felul, dar haideti sa le folosim integrat, nu segregationist.
Si Dumnezeu sa aiba mila de toate familiie bisericilor noastre.
Ehehe, stai ca acum ma pregatesc sa scriu despre un alt fenomen de segregare… slujba contemporana si slujba tradițională în bisericile americane, moda preluată de curînd și pe la noi. Erezie curată. Un pastor prieten și-a făcut surpriza asta și în cîteva luni a fost fugărit din biserică…
Despre lipsa de bărbați… în bisericiel noastre avem o grămadă de masculi, pregătiți pentru orice altceva decît pentru decizii bărbătești. Dornici de distracție, nu sînt gata de slujire, dornici de împerechere, nu sînt gata să formeze familii, adevărate monumente de egoism, nu au nici cea mai mică înclinație spre a-și asculta soțiile sau copiii.
De fapt din această nevoie s-a născut fabrica de bărbați.
această segregare cu grupul de surori, femei, conferințe pe teme de familie, fără familia întreagă prezentă acolo … ….
Există totuși o legitimitate a învățăturii și uceniciei în cercuri restrînse de femei și bărbați. Pavel îl învață pe Timotei, de la bărbat la bărbat cum că femeile mai în vîrstă să le învețe pe cele tinere, vezi… este și aici o chestiune de văzut și discutat