Toccata şi Fuga in Re minor pentru lăută cu Edin Karamazov

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Acest articol a fost scris pe duminică, iulie 5th, 2009 la 8:15 pm şi este înscris în Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

8 Răspunsuri la “Toccata şi Fuga in Re minor pentru lăută cu Edin Karamazov” r r

evedyahu spune:
iulie 6, 2009 la 4:44 am | Răspunde
Meserias baiatul. Desi eu prefer tocanitza
- Ioana spune:
  ianuarie 8, 2010 la 11:43 pm | Răspunde
  Fara suparare, dar mie astfel de glume nu imi plac…nu vreau sa critic, doar sa imi spun punctul de vedere.
Marius David spune:
iulie 7, 2009 la 11:55 am | Răspunde
Evedule, nu ma ispiti!
Vasilis spune:
august 3, 2009 la 4:13 pm | Răspunde
De fapt e o tocanitza de arhilauta!
eu... spune:
ianuarie 8, 2010 la 9:08 pm | Răspunde
interesanth`…da` ii super fain
- Marius David spune:
  ianuarie 9, 2010 la 4:08 pm | Răspunde
  bine ai venit!
guitarschizofrenic spune:
ianuarie 8, 2010 la 11:05 pm | Răspunde
Edin e bun. de fapt bun e putin spus, are o tehnica fantastica un sunet frumos etc. etc. dar, DAR… daca se asculta o interpretare reusita pe orga (pentru care a fost scrisa) piesa devine ceea ce trebuie, adica o experienta care transcede realitatea noastra. tot asa cred si despre chaconne (bwv 1004), sunt interpretari nemaipomenite pe chitara (Barrueco, Williams) dar daca asculti o interpretare pe vioara (Perlaman, Heifetz, Enescu) lucrurile se schimba…lumea se transforma in acel moment!
- Marius David spune:
  ianuarie 9, 2010 la 4:07 pm | Răspunde
  şi eu sînt pentru instrumentul destinat prin partitură, asemenea exerciţii par interesante.
  Mai este ceva. Edin nu cîntă întotdeaunua pe corzi duble, exerciţiu mult mai greu, cîntă pe unele instrumente care seamănă cu chitara, de aceea şi sunetul este puţin diferit, are tensiune mai mare în corzi.

Lasă un răspuns

Fără cravată…

Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile… ............................................... Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc. De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce? ............................................... Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”. ............................................... Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu. ............................................... Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”- ............................................... Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită. ............................................... Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act. ............................................... Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE? ............................................... http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/

	Octi on When Caesar Renders
	Nicu D. on Guvernul Emil Boc respinge par…
	When Caesar Renders … on Guvernul Emil Boc respinge par…
	elisa on Ce se întîmplă cu cei mici car…
	elisa on Despre duşmani, vrăjmaşi, Vrăj…
	AdaByron on Ce se întîmplă cu cei mici car…
	sam on Despre duşmani, vrăjmaşi, Vrăj…
	elisa on Dilema în legătură cu Mat…
	noble on Întrebări
	Ganditor on Despre duşmani, vrăjmaşi, Vrăj…
	Putinstiutoru' on Întrebări
	Esential on Întrebări
	dori`s on Poll: Poate predica cineva car…
	guitarschizofrenic on Istoria religiilor lumii în 90…
	Nicu D. on Guvernul Emil Boc respinge par…

Du	Lu	Ma	Mi	Jo	Vi	Sâ
« Iun				Aug »
			1	2	3	4
5	6	7	8	9	10	11
12	13	14	15	16	17	18
19	20	21	22	23	24	25
26	27	28	29	30	31

Marius Cruceru