Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Nu prea văd diferentele! Ar trebui sa puneti ceva pentru comparatie!
da, buna idee, Tocmai am primit o explicaţie de la Caius Hera, aştept acordul dînsului să pun această explicaţie.
Răspuns din partea lui Caius Hera
Citez
“Raspund cu cea mai mare placere, mai ales deoarece este un subiect care m-a intrigat si pe mine acum cativa ani.
Din punct de vedere muzical si tehnic, ceea ce face Julian Bream pe lauta nu numai ca nu este gresit ci este de-a dreptul colosal…
Dar…
Din punct de vedere istoric nu este corect.
1.Lautele pe care le-a folosit Julian Bream (am avut ocazia sa cant pe o astfel de lauta) sunt niste laute cu o constructie asemanatoare cu a chitarei si functioneaza foarte bine la tensiuni mari de corzi ceea ce aduce si mai mult a sunet de chitara clasica.
2.Faptul ca foloseste unghii este tipic interpretarii la chitara clasica.
Practic Bream nu a vrut sa renunte niciodata definitiv la chitara clasica, instrumentul care i-a adus faima, ci a vrut sa cante la lauta ca un fel de alternativa pentru muzica veche.
Cand ma refer la interpretare istorica, ma refer la folosirea unor instrumente care sunt copii fidele ale unor instrumente care se afla in muzee si care au o constructie specifica; pe langa asta ma refer si la evidentele iconografice care denota o tehnica de ciupire a corzilor cu degetul mare in interiorul palmei, tehnica descrisa partial si in unele tratate de epoca.
Oricum Bream ramane un model, daca nu atat pentru autenticitatea lui, dar mai ales pentru muzicalitatea interpretarilort sale.”
Cu mulţumiri lui Caius Hera!
Foarte interesant!!!
Deci:
1. chitaristii folosesc unghii si lautistii nu?
2. constructia instrumentelor este diferita? Adica sunt maimulte feluri de lauta?
da, luteniştii nu folosesc unghii, aşa se numesc lutenişti.
Flautu, da voi ce-aţi făcut la conservator?
constructia instrumentelor este foarte diferita (lauta – chitara clasica). sistemul intern (bracing) este cel care da timbrul instrumentului. asa cum spunea si domnul Caius Hera lautele lui Julian Bream (mai ales cele din prima perioada) nu au fost instrumente “autentice” din punct de vedere istoric/constructiv. aveau forma de lauta insa in interior lucrurile stateau diferit. aici un link cu una din lautele lui Bream
http://www.schrammguitars.com/rubio_lute.html
este facuta de David Rubio aka Jose Rubio aka David Joseph Spinks un lutier deosebit si polivalent(1934-2000).
constructia de laute nu a avut o istorie continua, a fost o vreme cand oamenii nu s au mai interesat de acest instrument si multe din secretele lui au fost pierdute. odata cu “redescoperirea” lui in sec XX a inceput si munca de “redescoperire” a constructiei. este evident ca la inceput s au facut “greseli” si constructia de laute a fost confundata cu constructia de alte instrumente in special chitara.
Mulțumim pentru informații, am cercetat cu atenție site/ul.
legat de tehnica lui Bream stiu ca e “gresita” pentru lauta si la chitara la fel, are o tehnica “mai veche” daca ar fi sa ne uitam la ce s a ajuns, Barrueco, Russell etc. totusi sunetul lui Bream nu poate fi egalat, pot sa spun ca felul lui de a face coarda sa vibreze m a impresionat cel mai mult ever! documentarul din care este taiat clipul de mai sus l am vazut.
GS, vezi comentariile lui Caius, Bream are meritele lui, dar el nu este un lutenist istoricist, autentic.
Muzicalitatea lui este impresionantă.