Fatherhood, Shakespeare, Kinkade, Michael Jackson, Wright versus Piper

La bătrîneţe mi-aş dori ca fiul meu să poată spune asta despre mine, un excelent tribut al respectului din partea lui John Piper către tatăl său.

Pe aceeaşi temă o carte gratis AICI.

Iar Al Mohler scrie despre cîteva mituri referitoare la “tăţie”.

Sau, un alt articol interesant, tot pe aceeaşi temă, cu dedicaţie specială pentru cei din fabrica de bărbaţi, care intră acum în vacanţă AICI.

Şi pentru că tot vorbim de demisia taţilor, iată un emoţionant articol, din presa românească de această dată despre copiii abandonaţi de părinţi pentru a merge în străinătate la lucru, generaţia “singur acasă”.

Un excelent articol despre Shakespeare de cunoscutul autor Leland Ryken, tradus şi în limba romănă AICI.

Nu sînt deloc un fan al lui Kinkade. Mai mult, autoproclamarea lui ca Pictor al luminii m-a făcut să fiu rezervat nu numai făţă de operă, ci şi faţă de personaj. Iată un articol critic vis-a-vis de opera sa. Ceea ce remarcă autorul este felul în care a degenerat pictura lui Kinkade (cît de bună o fi fost la început e, de asemenea, discutabil) în decursul anilor. Să fie de vină marketingul?

1180539931_thomas_kinkade_61

Cineva a sesizat foarte bine că Kinkade are apă, dacă nu apă, o stradă udă, eventual o casă în care TOATE luminile sînt aprinse şi, în picturile tîrzii încep să lipsească oamenii, personajele, ori, dacă există, sînt nişte simple umbre.

Cred că merită să medităm din nou la arta creştină şi să ne întrebăm încă o dată de ce nu reuşim să ne ridicăm dincolo de roz-bombon şi dulcegării atît în pictură cît şi în muzică. Nu pot să mă uit la Kinkade fără să îmi vină în minte cîteva melodii de Praise and Worship. Cam toate asemănătoare.

Din nou despre Jackson, ca întotdeauna Carl Trueman este lucid. Un excelent articol-reacţie la moartea lui Jacko AICI.

Iată AICI şi alte reacţii.

Un text lucid, ferm şi fără complexe din partea lui Mihail Neamţu AICI. Se pare că Mihail, tizul lui Michael, nu are atîta stress şi atîta teamă pe cît avem unii dintre noi de a spune răului rău şi binelui bine, cu riscul de a fi considerat snob în momentul în care se întreabă ce cărţi va fi citit Michael şi cum de Downland a fost învins de proprietarul lui NEverland. Felicitări!

Şi finalmente o excelentă compilaţie asupra confruntării N.T. Wright – Piper realizată de Trevin Wax. Iată şi fişierul PDF aici.

About these ads

About Marius David

Soțul Nataliei, tatăl lui Neriah și al lui Naum Lucas
This entry was posted in Fabrica de barbati, Linkomandări. Bookmark the permalink.

12 Responses to Fatherhood, Shakespeare, Kinkade, Michael Jackson, Wright versus Piper

  1. Flautu fermecat says:

    Acum am vazut update-ul. Mihail Neamut este foarte patratos :)

  2. Gaby says:

    In ciuda criticii fata de picturile lui, mie imi plac (nici eu nu sunt fan). Chiar am acasa un mic calendar. Ce-i drept, ele seamana intre ele, dar cand le privesc, imi doresc sa fiu intr-una din acele cottage. Cred ca depinde de temperament. Nu sunt experta in acesta arta, dar ma incanta picturile lui. Nu sunt de acord cu titlul ce si l-a asumat.

  3. dorin says:

    Referitor la abadonarea copiilor, presa romaneasca,miserabila presa romaneasca, ar face mai bine dac-ar vorbi despre durerea parintilor impinsi de foame spre alte meleaguri. Sa vezi un copil plangand e trist dar sa vezi un tata de 35- 40 de ani plangand in hohote de dorul, grija si preocuparea pentru copii, pe de o parte, si de necazurile strainatatii pe de alta parte este intradevar sfasietor.Eu am trait ani de zile printre asemenea oameni si am simtit din plin durerea lor.Deaceea va rog, Domnule Cruceru, cand abordati astfel de subiecte s-o faceti cu multa sensibilitate si dragoste de oameni. Romanii plecati inafara de dupa revolutie nu sunt patratosi, nici rotunzi macar(chiar daca uneori se dau rotunzi cu cate un harb de masina); ei sunt mai degraba ascutiti de foame, arsi de soare, batuti de ploi si furtuna, vrednici de toata mila si nu de judecata celor care traiesc bine in tara pe baza banilor trimisi de ei insisi.

    • Marius David says:

      draga Dorin,
      înțeleg perfect despre ce vorbești. Am lucrat printre emigranții economici. Să nu crezi că nu știu și că nu mă doare cînd vorbim despre acest fel de subiecte, dar mai există și o altă față a lucrurilor: dintre două rele pe care îl vom alege? Mai este și o altă fațetă: Dumnezeu ne-a promis pîinea cea de toate zilele. Nu ne/a promis îmbogățirea, dar supraviețuirea, da.
      Drama părinților nu se poate dezlega de drama copiilor. În același timp, Dorin, trebuie să ne întrebăm: cînd spunem DESTUL? ce numim CONFORT?

  4. dorin says:

    Buna intrebare! Nu de mult am fost vizitati de fratele Emilian Marianciuc, misionar in Malawi(probabil asa se scrie) , si ne-a spus ca acolo confort inseamna sa poti avea o masa pe zi ca aceasta o au doar bogatii. Revenind la noi confort ar putea sa insemne sa avem ce au cei din jur. Dar cum cu cei din populatia bastinasa nu ne putem compara, am vrea macar cu cei ramasi acasa sa ne ajungem.Da de unde! Romanii abia ne asteapta sa ne traga pe sfoara , sa vina luna august,sa scada cursul valutar.Asa ca emigrantul la intorcere se simte in primul rand santajat, apoi ividiat(si nu stiu pt.ce) si nu in ultimul rand dispretuit.Deseori am observat, in presa, ca sinonim al emigrantului a devenit cuvantul capsunar.Macar de-am fi toti capsunari ca mie tare-mi mai plac capsunii. Cu dragoste de “capsunari” Dorin

    • Marius David says:

      da, Dorin, dragostea mea nu este mai mica pentru capsunari ca fata de copiii acestora, spun ca unul care vad cum ne sint afectate biseiricle de decapitarea familiilor . in acelasi timp, se poate trăi in saracie decenta, Domnul poarta de grija.
      Eu am incercat si merge si apoi Domnul ne binecuvinta.
      Stiu familiii in Dobrogea care inca traiesc in bordei si fara lumina.
      SA ne rugam si pentru capsunari si mai ales pentru copiii lor care cresc ca orfanii.

  5. elisa says:

    Fain…Mihail Neamtu….inteligent ,are stil.
    Imi place cum scrie.
    Vorba flautului “patratos”neamt.. :)

  6. Pingback: A murit Kinkade | Marius Cruceru

  7. Marius,
    am citit articolul lui Mihail Neamtu. Mi-a placut in linii mari, nu am fost niciodata fan MJ, si apreciez faptul ca MN indrazneste sa spuna unele adevaruri incomode despre el, precum copilul din poveste care a indraznit sa strige ca “regele e gol”. Insa, am simtit, in acelasi timp, si o anumita “agresivitate” romaneasca, sentiment confirmat de ceea ce am citit ulterior.
    Pentru o necesara echilibrare recomand si citirea comentariilor la articolul lui MN (unele sint bune) si, printr-un link de acolo, un articol scris de altcineva (Paul Grigoriu – nici el nu pare fan MJ), pe blogul propriu:
    http://paulslayer.blogspot.co.uk/2009/07/mihail-neamtu-traian-radu-ungureanu-si.html

    Ambii autori insa sint de acord in linii mari in privinta saracirii si instrainarii spirituale Occidentului. Ceea ce nu par sa vada ei este ca problema nu este deloc mai mica in Europa de Est sau in spatiul ortodox.

    Am impresia totusi ca crestinii nu reactioneaza suficient la inflatia de “idoli”, in special din massmedia, atit din Est, cit si din Vest. Parca ne-am obisnuit cu ei si ii considarm ceva normal.
    “Pop idol” a facut pui in o gramada de tari. Intr-adevar, “umple” un gol lasat de extirparea religiei crestine din constiinta maselor de catre “iluminata” Europa.

  8. Pingback: A murit Kinkade | Marius Cruceru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s