M-am „uitat” la un film!

Bine spus … m-am uitat la un film! De ce nu spunem: am privit, am cătat la un film, ba, mai spunem am vizionat un film, contaminînd radicalul comun şi termenului viziune, ce păcat!

SuperStock_1525R-116928

Αm văzut un film? Verbul grecesc oida, echivalat de latini cu video, cu rădăcină indoeuropeană comună, înseamnă a cunoaşte, a şti, dar şi a vedea. Oid trimite spre acel tip de cunoaştere experimentală, prin vedere.

Cînd vedem, vizionăm, cătăm la un film, de fapt nu cunoaştem şi nici re-cunoaştem prea multe.

Poate că dintre toate variantele cel mai corect este să spunem: m-am uitat la un film. De ce?

Pentru că asta se întîmplă de fapt, ne abandonăm pe canapele, cu popcornu în mînă, în faţa ecranelor plate, ca nişte ţeste golite de gînduri, numai ochi şi urechi, chiar numai ochi şi urechi, fără îngîndurare.

Aţi privit vreodată vreun grup care „se uită” la vreun film? Sînt toţi „uitaţi” de ei înşişi, ieşiţi din sine şi purtaţi pe alte tărîmuri, în alte spaţii şi timpuri, fără stăpînire deplină asupra propriilor gînduri.

Am dat televizorul afară din casă de aproape un an. Nu am avut perioadă mai fericită în ce priveşte dialogul cu familia, timpul petrecut cu Neriah şi Naum. Ieri am mers cu bicicletele împreună. Altfel ne-am fi uitat trupurile prin canapele.

Urăsc şi regret timpul în care am stat uitaţi de noi şi unii de alţii în faţa ecranului de sticlă. Este atît de scurt, îi avem pe copii pentru atît de puţin timp. Să ne uităm la ei, să îi vedem cum cresc, cum capătă trăsături de adult. Duminică am văzut că fiica mea iese din adolescenţă, este matură, vrea să discutăm serios şi nu mai acceptă să fie alintată precum un copil. Vrea să facem mai multe poze cu familia „să avem” pentru timpul cînd nu ne vom mai avea probabil.

Din cînd în cînd ne mai” uităm” în scaunele incomode din biroul meu la cîte un film pe computer, vreun DVD închiriat cu mare grijă şi îndelungi selecţii. Chiar şi aşa uneori mă bîntuie sentimentul de vinovăţie şi ruşine că m-am abandonat scaunului şi mi-am lăsat mintea nelucrătoare şi în voia imaginilor manipulînde.

Mi-aduc aminte că l-am auzit pe John Stott vorbind despre feul în care trebuie receptată arta. TRebuie să stai tot timpul încordat, să nu te laşi ademenit, cu toate radarele pornite, să judeci, să nu-ţi pierzi luciditatea, simţul critic, să judeci şi să te judeci.

Da, sînt chestiuni la care merită să privim şi să ne minunăm (vezi verbul grecesc theaomai, de la care vine şi theatron, teatru). Există mai multe moduri de a privi lumea, filmele artistice, documentarele  etc.

Poate că acest set de 12 întrebări ne vor ajuta să privim un film, fără a ne uita cu totul în faţa lui şi în el.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Fabrica de barbati, filme de văzut, Gînduri, Imagine-aţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la M-am „uitat” la un film!

  1. viorica zice:

    Frumos exemplu de a da afara pe dusmanul care ne deformeaza .Nu imi plac filmele si nu mi-au placut niciodata .Fiul meu isi ia copilul de 15 ani si se plimba in parc in fiecare seara purtind discuti pe multe teme legate de viata de religie .Frumos obicei sa te ocupi de copii cit timp te mai poate asculta .Copii sunt ca niste mladite ii poti indrepta usor dar cand sau maturizat e foarte greu si ne pare rau ca nu ne-am facut timp cind ar fi trebuit .

    Pe copil sa-l tii in frane
    De vrei om la toti sa placa
    Nu-l lasa orce sa-ngane
    Nu-l lasa orce sa faca
    Din acelasi lemn se scoate
    Si icoana si maciuca

    • Marius David zice:

      Viorica, ieri am ieşit cu bicicleta cu Naum, mîine recidivăm! Face toţi banii, iar Natalia, acum cînd împlineşte 40 de ani s-a hotărît să înveţe la lăută, ca să nu mai fie nimeni în casă care nu instrumentează vreun instrument 🙂

  2. dumnezeueateu zice:

    marius unele chestii din acel link sunt de-a dreptul absurde. dincolo de faptul ca nu poti afla informatiile cerute acolo din nici o forma de media mi se pare ca mai au si un mod exclusivist de a pune problema.
    Ceva de genul „uite lista cu 150 de criterii pe care trebuie sa le indeplineasca un film ca sa te uiti la el”
    Daca nu le indeplineste pe toate arunca-l ca e lucratura satanei.

    Sunt perfect de acord cu eliminarea televizorului, pentru ca nu mai are nici un rol acum. Dar acum 15-20 de ani era liant social. Vecinii soseau pe la bunica mea ca sa comenteze noua telenovela si isi intareau legaturile la o discutie de genul asta.

    Eu mi-am cumparat un hard imens pe care stochez filme pentru generatia urmatoare si ne facem impreuna programul de vizionat. Trucuri tehnologice, e foarte fain.

    In orice caz, ce am vazut in lista aia e de-a dreptul inspaimantator. Ma face sa ma gandesc la oamenii aia care cred ca sunt pierduti in padure, mananca radacini si vaneaza prepelite doar ca sa descopere dupa nu stiu cati ani ca erau la 2 pasi de civilizatie.

    Genul ala de categorisiri sunt nocive. Pentru ca nu iti acorda libertatea de gandire si de decizie. Cu ce te afecteaza daca mergi mai intai la film si apoi te decizi daca a fost bun sau nu. Ai pierdut 2 ore e adevarat dar in acelasi timp poti profita de moment sa discuti despre partile cu care nu esti de acord.

    Cum era si cu „boicotarea” fimelor ce aduceau atingere crestinatatii. „Oh noes, won’t somebody think of the children”.
    toti oamenii ar trebui sa fie expusi cat mai des la lucruri fata de care ar obiecta (nu exagerari ci probleme efective). Asa nu doar ca isi formeaza o opinie corecta sau macar stiu cum se pune problema din tabara opusa dar mai vad si altceva decat ce gasesc pe „insula”. Oameni trebuie sa fie scosi in suturi din comfort zones pentru ca lumea nu e o perna.

    sinceer marius, de multe ori sunt de acord cu ce scrii, dar cand citesc cate un link ma ingrozesc de ce e acolo si tu le dai dreptate (!?)

    Uite, tocmai ce am terminat sezonul 3 din Supernatural. un serial cu care dpdv rational sunt complet in dezacord. E plin de demoni, diavoli si creaturi mitologice (vampiri, strigoi, fantome, poltergeisti)
    Ba au mai aparut si ingeri si dumnezeu in sezonul 4. Si e bun serialul si pune intrebari adanci despre spiritualitate.
    Ca de exemplu: „daca ai avea puterea sa faci bine, dar acea putere vine de la diavol te-ai folosi de ea?”

    Daca m-as uita doar la seriale/filme atee sincer… n-as prea avea ce face.

    • Marius David zice:

      draga DEa, eu nu am recomandat link-ul acela pentru întrebările acelea, ci pentru metoda în sine de chestionare înainte de act.
      Eu perosnal nu sînt de acord cu … „îmi vine să mă uit la un film”. La păsări le vine, eu sînt fiinţă raţională.
      una este distracţia, alta este relaxarea.
      Vei fi surprins că privesc la unele producţii tocmai pentru a înţelege ce este în mintea celui care vre să transmită un anume mesaj. MAtrix, Terminator… etc, producţii pe care le consider slabe di multe puncte de vedere, dar care au o agendă.

      Înainte de a mă duce la un film întreb în stînga în dreapta, citesc recenzi, presaă, totul durează mai puţin de o oră. Compară cu aproape două ore pierdute aiuirea. M-am lămurit repede cu „Povestea lui BEn… „. Mă ispitea, dar am renunţat. Scenariul este genial, realizarea…
      După ce am vorbit cu cîţiva dintre oamenii ale căror gusturi m-au convis… am fost egoist. I-am lăsat pe ei să piardă timpul 🙂 Nu ştiu cum să-i compensez…

      Din păcate şi eu trebuie să îţi răspujnd în contrapartidă: dacă m-aş ambiţiona să mă uit la filme „creştine” bune… n-aş prea avea ce face. Ca calitate majoritatea sînt sub orice critică. Scenarii proaste, jucate prost, regie de doi bani. Patimile lui Mel Gibson? Un film „meseriaş”, dar foarte prost.

  3. dumnezeueateu zice:

    huh, tot in supernatural sezonul 4 ep 2 sau 3, zbang apare problema raului. fara raspuns totusi…
    ca si cadru e vorba despre ultimele zile inaintea apocalipsei. sigilii rupte, antihristi stuff like that.
    si ridica probleme cu succes, le lasa cam fara raspuns ceea ce e bine.

  4. guitarschizofrenic zice:

    decat supernatural sezonul 4 x y z… recomand un Bergman de ex. The Seventh Seal. interesant cum pune problema raului in esenta, fara efecte speciale dar cu un „regal” actoricesc (Max von Sydow) si regizoral (Bergman himself) iar imaginea Gunnar Fischer unul din cei „puternici” cind vine vorba de Imagine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.