Fata cu ochi de plastic și metal

De multe ori m-am întrebat cum s-ar putea manifesta patriotismul fără lozincării sforăitoare și fără steme şi steaguri? Mă consider patriot şi dacă nu sar în sus de bucurie cînd cîştigă echipa României la Fotbal. Nu-mi place fotbalul. Înţeleg cu greu cum 22 de adulţi sănătoşi aleargă după o minge cam 90 de minute. Durează pur şi simplu prea mult. 

Dar mă bucur cînd o văd pe Ioana Gandrabur, fata cu ochii de plastic şi metal. 

Ioana cîntă cu o tehnică aproape desăvîrşită fără să îşi vadă tastele şi fără să-şi urmărească corzile. Nu şi-a văzut niciodată partiturile, dar cîntă ceea ce vede.

Iată un exemplu.

Cînd citesc:

“….the talent with which she expresses her personal musical world, her nuances, finesse and inner joy are extremely moving. First we are surprised, then follows respect and finally admiration.’’ -Danielle Ribouillaut- ‘’Les Cahiers de la Guitare’’, France.

“…rigorous discipline and sheer determination allowed her to face obstacles that one could arguably have deemed impossible to surmount. In the actual guitar world, her name is synonymous with artistic integrity, courage and personal success.” -Oscar Ghiglia, Basel, Switzerland.

“She was at my summer course this year in Italy, just after having won the first prize in the René Bartoli competition. She plays like an angel and I have never given classes to more a sensitive musician, able to absorb instantly even the most subtle interpretative suggestion. As for technique, she is outstanding.” -Angelo Gilardino Composer and Editor The Artistic Director of the “Andrés Segovia” Foundation of Spain.

mă apucă deodată patriotismul şi un sentiment de umilinţă, însoţit cu ambiţie, cu un pic de invidie sănătoasă, un amestec de sentimente care nu sînt invecinate de obicei.
Cînd citesc şi ascult despre Ioana mă bucur că sînt român şi, probabil, asta este o formă sănătoasă şi subtilă de patriotism, chiar dacă Ioana a ales să părăsească această ţară.

IAtă una dintre cele mai bune frazări ale tremololui lui Barrios. Probabil că acestă piesă nu se poate cînta bine fără suferinţă mîngîiată, fără frustrare îmblînzită, fără ciudă potolită

Îi mulţumesc lui GS pentru link.