Vă mai amintiţi tîrgurile de la ţară de hram. Mici, bere, muzică populară la picap (că pe atunci nu erau Cd-uri cu manele) şi “învîrtite”, tiribombe, chestii din alea cu motoare electrice, “scrînciobe” (leagăne legate de o roată mare, vopsită cu tot felul de scene “chici”)…
Ce-mi aduc aminte de 1 Mai: că unu e mai ameţit ca altu, unu mai ameţit de tiribombă, unu mai ameţit de bere, altu de-amîndouă, cu vomitături ne plouă. Să fim sănătoşi la anu şi la mulţi ani!
Voicu a văzut o tiribombă supravieţuitoare în 2004…
Iată ce ne spune cu ochiul şi cuvîntul:
Negreni, jud Cluj, octombrie 2004. Lumina cea magică a dimineţii se petrece aidoma acceleratului ce taie, cu ţipete prelungi, târgul în două. Peisajul se schimbă radical şi într-o jumătate de oră începe o foială de nedescris.
Se scot la iveală munţi de papuci şi de haine care amintesc de Holocaust şi de gropile comune din războiul din fosta Iugoslavie. Cineva încearcă să cânte la o vioară cu goarnă, un altul bate cu frenezie în cratiţele lui de tuci – echivalentul unui spot publicitar – o femeie doarme cu mâinile în poală lângă un grătar cu castane, de sub care cărbunii fumegă subţire în răcoarea zorilor, altul trece râul strângând la piept un televizor. Beţivii umflă prima vodcă, înfometaţii primul cârnaţ, însetaţii prima bere.
Omul cu bilete de papagal mănâncă slănină cu pită dintr-un ziar şi îşi hrăneşte cu gesturi delicate micul peruş galben-verzui, în timp ce străini cu aparate digitale de gât caută, cu ochii pierduţi, un veceu cât de mic.
Voicu Bojan
www.diafragma9.ro
