Abia acum, la un an aproape de la moartea Pătrăţosului, la una dintre postări apare un comentariu foarte interesant.
Iată-l
Ţara lui Papură-vodă“
Pe urmele unei porecle…Omul simplu, lipsit de apărare, de speranţă şi de siguranţa zilei de mâine, căruia nu i se asigură cele mai elementare drepturi, ca să nu mai vorbim de cele fundamentale, afectat şi de haosul social provocat de reua funcţionare a instituţiilor statului, exclamă cu năduf: „Trăim ca-n ţara lui Papură-vodă“.
Sorgintea acestei porecle o aflăm din surse istorice care spun că domnul Moldovei, Vasile Lupu, şi Ecaterina Doamna au avut un fiu, pe Ştefăniţă, născut la 1641, care la numai 12 ani a fost întemniţat în fortăreaţa de la Buciuleşti-Bistriţa, împreună cu mama şi sora sa Ruxandra, după ce logofătul Gheorghe Ştefan l-a detronat pe domnitor.
După 5 ani de captivitate, Ştefăniţă a fost eliberat, iar Poarta Otomană la numit în 1659 voievod pe tronul Moldovei; era firav la trup din cauza îndelungatei detenţii, însă cu mintea ageră, făcând faţă răspunderilor ce-i reveneau pentru refacerea Moldovei, bântuită de secetă. Dar atât de cumplită a fost calamitatea, încât populaţia ajunsese să se hrănească cu pâine din coajă de copac şi… din papură, de unde i s-a tras tânărului domnitor porecla de Papură vodă.
Ştefăniţă s-a dovedit însă un bun apărător al intereselor Ţării Moldovei, întărind relaţiile cu vecinii, în special cu Ţara Românească, a dezvoltat comerţul şi economia, i-a scutit pe ţărani de biruri. Stârnind nemulţumirea boierilor, la numai doi ani de domnie a fost găsit ucis de mâna uneltitorilor.
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2007
Mi se pare extrem de interesant în acest context în care avem toate şansele de a combina sărăcia de papură a ţării cu un vodă.
