Idei proaste de blogging

Zilele trecute am primit prin email două scrisorele în care, după apariţia „nu-amărătorii” am fost întrebat de trafic. Fie vorba între noi, blogării, consider bloggingul „serios” de la 1500 de vizite pe zi, restul este joacă în „curtea blogului”. Cei doi prieteni ai mei se minunau cum să îşi mărească traficul şi să îşi fidelizeze cititorii. Am mai dat şi altă sfaturi de pensionar de blogging ce mă aflu despre cum şi care este ideea cu „blogarea” ideilor în capul propriu şi în capul altora. Acum mă voi rezuma la cîteva chestiuni despre „cum să nu”, adică o abordare apofaticoasă a problemei.

Iată ce mi-a trecut prin minte:

Deci (ca să începem ca orice român cu concluziile), dacă vrei să rămîi fără trafic şi singur în curtea blogului propriu:

1. Publică numai poze proaste şi anoste, fără comentarii. Dacă pozele sînt făcute prost, cu aparate proaste şi înşiruite pe ecran… atunci oamenii zice: asta putea şi eu, ce mare brînză. Spam de-aici!

2. Dă link-uri spre alţii, recomandări etc. fără reacţii, fără opinie personală (oamenii la asta se aşteaptă, la opinie)

3. Bruiază-i pe ceilalţi, mai ales cînd sînt prin top, parazitîndu-i pentru trafic, dacă se poate prin comentarii de genul: „pune-mi linku că-ţi pun linku”. Nimic mai enervant!

4. Dă titluri cu cîrlig, dar care nu împlinesc promisiunile. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Titlurile care conţin ceva trimiteri la sex sînt cele mai căutate. Ba, asta este mai enervant decît punctul 3. Cîţi dintre noi n-am trecut la index blogări care dau cîte un titlu: „Becali moare” şi apoi îl dă la emisiunea lui Florin Călinescu, unde moare de rîs youtubizat.

5. Fă farse. (Eu am păţit-o anul trecut). Aici este o întreagă chestiune.

6. Publică articole cu jigniri, injurii etc. Certurile adună curioşi, dar nu oameni. Adună vizitatori, dar nu cititori fideli. Nu orice război merită purtat şi nu cu oricine merită să te lupţi, mai ales în public. Sînt şi lupte care merită purtate. Care or fi acelea?

7. Scrie în dreptul unor chestii la care nu te pricepi. Diletantismul devine enervant în generaţia gugălitorilor. Imediat eşti amendat dacă eşti prost informat şi dacă îţi dai cu părerea în dreptul oricărui lucru ca şi cum ai fi un înţelept coborît de pe munţii atotcunoaşterii.

8. Scrie din frustrări, mai ales frustrări de rating, înjură-ţi cititorii care nu te citesc şi competiţia care nu te bagă în seamă. Scrie şi din invidie, dacă se poate. Aia este cea mai delicioasă fază. Este material de studiu pentru studenţii începători la psihologie.

9. Specializează-te pe o singură chestie, prea îngustă. Vei avea un public credincios, dar puţintel şi care se va plictisi repede, mai ales dacă eşti un specialist mediocru.

10. Pune youtuburi grămadă şi poze preluate de la alţii, fără referinţe, fără respect pentru drepturile de autor, materiale traduse etc. Asta dovedeşte lipsa de creativitate însurorată cu dorinţa de afirmare cu orice preţ. Dorinţa de a scoate pieptu-n faţă enervează oriunde, chiar ş pe internet, mai ales cînd nimic nu ai a spune.

11. Pune glume, multe glume fumate şi răsuflate şi textişoare cu blonde şi femei, cu diverse etnii. Sînt răsuflate şi fumate demult. Lasă-le baltă. La fel cu powerpointurile alea de doi bani care circulă prin emailuri cu informaţii senzaţionale.

12. Spune tot ce faci tu prin casă, cum te speli pe dinţi şi de cînd nu ţi-ai mai schimbat tricoul. Fă blogul un fel de jurnal intim cu tine, pisica, famelia etc. Nimeni nu este interesat de felul în care îţi arată camera şi pe unde ţi-ai aruncat pijamalele dimineaţa. Avem şi noi din astea, ţine-le pentru tine.

13. Cut and paste! Am mai spus-o. Nu-i nimic. Foloseşte. Mie nu îmi este greu să repet şi blogărilor le este de folos. Nu-i neapărat să publici în fiecare zi. Dacă eşti în criză de idei, nu prelua orice de oriunde numai ca să îţiiasă numărătoarea de articole la sfîrşit de lună. Ştiu că este uşor să faci cîte un cut and paste, te scuteşte de muncă, dar şi de cititori.

14. Încearcă să copii pe alţii fără discernămînt.

15. Fii agresiv şi nepoliticos în comentarii, acid-ironic fără motiv. Porcăieşte-ţi comentatorii, dă-le în cap, că şi aşa n-au altceva mai bun de făcut decît să vină pe la tine.

16. Încurajează-i pe cei care devin co-moderatori fără să le dai voie, cei care comentează abuziv, cîte cinci -zece comentarii pe zi, punîndu-i pe toţi ceilalţi la punct şi care ocupă spaţiul şi aerul celorlalţi. Trebuie să pui şi mîna pe foarfecă din cînd în cînd. Unii trebuie încurajaţi, alţii descurajaţi.

17. Fii monoton şi previzibil. Sînt atîtea chestii care devin plictisitoare în lumea asta. Un blog care se adaugă la astea nu-i ceva la care visezi în fiecare zi.

18. Scrie luuuuuuuuuuung. Cititorii de bloguri sînt oameni care au p uţin timp şi, de obicei, au mai multe bloguri de vizitat, nu numai creaţiiunea ta. Dacă cineva are ceva de spus, o poate spune în 5 minute la fel de bine ca în 50 sau în 52 de săptămîni.

19. Mai vezi pe AICI, AICI şi AICI.

20. Greşeli de blogging de pot face de la „facere”. Iată AICI.

Puteţi continua. Eu am vrut să îmi iasă 10, iată că mi-au ieşit 20.

Semnat

Scriptor Condeevici Blogov

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Blogroll, Pt. studenţii mei, utile. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Idei proaste de blogging

  1. Andrei zice:

    Nu cred că e nevoie de un număr aproximativ ori mai mare de 1500 de vizite pentru blogging serios, cel puțin nu pentru România. Asta ar înseamna că dacă facem excepție de 2 sau 3 bloguri românești evanghelice, nimeni nu face blogging serios. Pe de-o parte așa și este.

    Însă e posibil ca unii să aibă peste 1500 de vizite pentru că îl cheamă Cutărică și e mare lider evanghelic, dar să nu fie deloc un blogger. Avem exemple aici. Cum o simplă coroană nu te face rege, nici 1500 de vizite nu te fac blogger serios.

    Părerea mea.

    • Marius David zice:

      draga Andrei, ai si tu dreptate, pe de alta parte, daca ai blog, cu subiecte foarte serioase, bune, ziditoare, dar nu citeste nimeni in afara de sotie si vreo patru cinci prieteni iar nu-i mare scofala. Cred ca am pus „serios” intre ghilimele, tocmai pentru ca acest „serios” in contextul bloggingului are o arie semantica foarte larga.
      Daca nu am pus intre ghilimele, pune tu, te rog.
      Cine se considera blogar amator n-are nevoie de atit de mult, cine insa se considera blogar profesionist, atunci nici gind sa coboare mai jos de 2500 pe zi.
      Patratosu si mort de aproape un an de zile aduna 300 de vizite pe zi. De fapt de alaltaieri a scazut la 297 pentru prima data dupa 11 luni de la inchidere.
      Daca un prapadit de hoit de blog aduna atita, atunci neaparat un blog care are un an vechime trebuie sa se invirta dincolo de 300 pe zi.
      Vizibililtatea si ratingul au importanta lor, dar nu sint ultimul criteriu de analiza a calitatii unui blog. Aici cred ca sintem cu totii de acord, nu-i asa?

  2. Andrei zice:

    Bine, de acord cu ultima afirmație, însă mai am ceva de zis: îmi place ca tot timpul să am în vedere Cerul. E posibil ca un blogger care a scris toată viața lui 20 de articole, pe un blog care în 2 ani s-au strîns 1000 de vizite să întoarcă rod pentru Domnul mai mulți oameni decît a întors un blogger profesionist cu 6 milioane de vizite. Cui prodest 6 milioane ori altă cifră din asta, mamut?

    E important să nu se scrie pentru vizite ci pentru suflete, să nu fim bloggeri profesioniști ci ucenici profesioniști.

    La urma urmei, la ce ar trebui să se rezume un blogger, ca și creștin? Ar fi tare interesant de discutat…

  3. Marius David zice:

    Excelent, de acord cu tine Andrei, pînă la urmă roada o vom vedea doar în Cer, nu în contorul de trafic, nici în popularitate.

    Foarte frumos spus, nu scriem pentru vizite, ci pentru suflete.

    Ce ar trebui să scrie un blogăr creştin?
    Uite un material bun pentru o leapşă. O începi tu?

    Cred că orice am scrie, n-ar trebui să uităm ce spune Evanghelia şi să răspîndim Evanghelia care ne-a fi scăldat nouă mintea mai întîi.

    De asta şi la articoul despre Becali, cu haiducii, am vrut să văd ce spune Biblia în contesxtul acesta.

    Să vedem şi persectiva cerului.

  4. Bia zice:

    …pot ieşi chiar 21 🙂
    „Dă copy /paste acestui articol pe umilul tău blog.” 😀
    cred că asta s-ar încadra binişor în „culmea bloggingului” . 🙂

  5. Camix zice:

    Sunt bune ideile proaste de blogging. Insa introducerea risca sa atraga atentia bloggerului exact asupra aspectului care nu trebuie: numarul de vizite. Pentru ca atentia intr-acolo va spori dorinta de a face orice pentru a atinge varful lecturilor. Ori noi nu asta vrem sa incurajam, dar, prin simplul fapt ca delimitezi bloggingul mediocru, amator de cel profesionist poate avea ca rezultat fie descurajarea celor care nu ating cifra respectiva (si care sunt probabil de la 90% in sus), fie fuga dupa click-uri fidele sau nu.

    Daca ajungem in varf, e preferabil sa ajutam de acolo si sa ne ferim a ne delimita, disocia (verbal) de restul – marea masa – de care oricum suntem delimitati obiectiv.

    • Marius David zice:

      Camix, numărul de vizite este important, nu este esenţial, dar este important. Să fim oneşti. Scriem ca să fim citiţi, altfel ţinem jurnale de sertar. De asta răspundem la comentarii, pentru dialog, se formează o comunitate, schimbăm idei.
      Da, cred că am scris şi ca să mai descurajez pe unii. acesta este unul dintre darurile mele spirituale date de Domnul: descurajarea.
      Ce-i rău în a descuraja pe cineva?
      La inflaţia de bloguri pe care o avem, cred că unii trebuie descurajaţi pentru că îşi fac deservicii lor, dar şi celorlalţi. Nu orice trebuie scris, spus.
      Oricine poate avea blog, sigur, numai că nu oricine poate spune orice în spaţiul public.
      Atunci, dacă ajungem să ne cunoaştem-recunoaştem limitele, darurile duhovniceşti, înzestrările naturale, vocaţiile, este cinstit să spunem: nu merge, am încercat, nu-i pentru mine, devin cititor de bloguri. Sînt blogări care ar fi excelenţi cititori-comentatori, dar nu blogări. Aceştia trebuie încurajaţi în acea direcţie şi descurajaţi în cealaltă.

      Camix, iartă-mi spusa grea: cred în elite.
      Dacă trebuie, revin asupra subiectului.
      Cred că aceasta idee toxică şi anume că toţi sîntem egali, că trebuie să ne încurajăm că trebuie să nu ne disociem, delimităm, separăm, că nu există o mare masă şi elită… etc. este nebiblică şi are de-a face cu ideile de stînga care au fost inserate prin capurile noastre de evanghelici.
      Domnul a cultivat elita, elita răsturnată, dar elita.

  6. elisa zice:

    Andrei,imi place ceea ce spui…sa se scrie pentru suflete!
    dar nu ca sa le daramam .: (
    asa cum am vazut undeva pe un blog,expuse mereu persoane,despre care se vorbeste ca si cand vorbele
    ar curge dintr-un pocal cu otrava,far a fi cunoscut
    macar omul.
    E moral sa vorbesti batjocoritor despre cineva,neavand argumente…si chiar daca le-ai avea..
    ..dar poate ca individul nu se vrea un blogger crestin,
    dar moral e?
    sau e moral ceea ce face?
    Intreb cum spunea si Pety,cum sa gandim moral?

  7. De acord cu Andrei, conteaza scopul si efectul acelui blog in perspectiva cerului. Daca ai doar 3 vizitatori pe luna,dar 2 se intorc la Dumnezeu, cred ca blog-ul si-a atins scopul. Daca ai 2000 si nici unul nu se pocaieste…. poate scrii interesant, dar intrebarea este pentru cine scrii?

    • Marius David zice:

      ce optimist eşti, Unblog creştin.. 2 din 3? Nici Domnul Isus pe pămînt n-a reuşit asta.
      Mai este o problemă la tine în comentariu. Scopul unui blog nu este evanghelizarea. DAcă vrei să vesteşti evanghelia cuiva, îţi spun cea ma bună metodă: mergi şi întîlneşte-te faţă către faţă cu el, nu pe blog.
      Blogul are limitele lui şi păcatele lui, nu cred că Andrei sau altcineva poate să îşi pună toată încrederea în acest fel de mreajă.
      care sînt funcţiile blogului? Care sînt limitele lui, beneficiile? Aici este mult de discutat, dar ca instrument evanghelistic este unul dintre cele mai proaste.

      Prefer o cană cu ceai negru, o biblie deschisă, un creion şi un prieten interesat.
      Prefer o sală atentă şi dorinică de Cuvînt cum a fost în urmă cu ceva zile la Tîrgu Mureş şi la Cluj, sau la Brad.

  8. Isidor zice:

    Sau poate că ai 3000 de vizitatori pe zi din care întorci la Dumnezeu 10 pe lună, dar din ei mai şi recad, şi te trezeşti cu comentarii care te îndeamnă la smerenie. În blogging?!?

    • Marius David zice:

      Se paote să ai 10000 de vizitatori pe zi şi să spui numai baliverne, Isidor.
      Nu traficul este măsura calităţii şi adevărului, dar ca să nu spunem că strugurii sînt amari, nici un blog pe care ţi-l citeşti singur nu-i de dorit, nu-i aşa?

  9. Camix zice:

    Lucrul la care mă gândesc e că cei care ar trebui să ia semnalul de alarmă personal nu sunt dintre cei care să îşi plece urechea la sugestii de felul acesta, pentru că sigur sunt prea ocupaţi să scrie următorul articol. Iar cei care nu ar trebui să îşi pună problema, o iau în serios.

    Nu am zis că ar fi nebiblică delimitarea între elite şi ne-elite. Altceva încercam să punctez. Că acea delimitare poate ar fi mai bine să fie făcută de către cineva din exterior, un critic neimplicat în „joc”, nu cineva care se află în joc şi, mai ales, în vârf; ca să nu fie interpretată ca superioritate. Vorbesc în general, ca idee.

    • Marius David zice:

      Camix, există critic neimplicat în joc ca să poată judeca fenomenul bloggingului?
      Dacă te apuci să îl critici, trebuie să citeşti, dacă citeşti, eşti implicat în joc.,
      Este ca analiza respiraţiei. Nu poţi să predai despre respiraţie fără să respiri.
      Bloggingul este inclusiv-devorator.
      Părerea mea este că ceea ce ceri este imposibil.
      Aici nu este ca Călinescu, scrii un roman prost şi devii un critic literar bun.
      Cititoriul-comentatoriu face parte din fenomen, fără cititor nu există blog, cititorul-nescriitor nu se poate sustrage fenomenului pentru a putea comenta „obiectiv”, cu alte cuvinte… sîntem toţi în aceeaşi oală.

  10. Isidor zice:

    Dacă articolul era doar în categoria „Pentru studenţii mei”, nu şi în categoria „Utile”, poate era mai puţină zarvă. Oricum, nu prea se uită lumea la categorii sau taguri. Din comentarii rezultă totuşi că destinatari nu sunt doar studenţii, deci zarva se justifică. O chestiune rămâne neclară: cât timp se poate acorda unui blog creştin pentru a ajunge la 301-3000 de clickuri pe zi, sau la clasa „junk blog”?

    • Marius David zice:

      Isidor, sigur, destinatari nu sînt doar studenţi şi, believe it or not, am şi studenţi în blogging 🙂
      Cît timp se poate acorda pentru citit sau pentru scris ca să ajungă la a fi numit cu decenţă „blog”?
      Depinde ce numeşti „blog”.
      De mai multe ori în blogosferă s-a auzit strigătul plin de înţelepciune care venea din hăurile fiinţei: asta nu este blog!
      Întrebarea cu ecou de Grand CAnyon vine: dar ce-i?

  11. Isidor zice:

    Nu cred că m-am făcut înţeles: întrebarea era: de la apariţie, cât timp T îi lăsăm unui blog profesionist şi BUN pentru a ajunge la x click-uri? Pentru că şi cel mai bun blog are o perioadă t de 30 de click-uri pe zi.

  12. Marius David zice:

    Formula este M+C/t
    In care M este munca,
    C este creativitate
    t este timpul,
    Timpul este un an şi jumătate de obicei pînă un blog cu muncă şi creativitate devine vizibil.
    Sînt şi excepţii. Pătrăţosu a fost o excepţie 🙂
    Şi acum, mort de 11 luni are 300 de accesări pe zi. Habar nu am cum şi de ce!
    Oricum a fost declarat fenomen! De ce să mă opun tocmai eu? 🙂

  13. Andrei zice:

    De aia nu am afişat eu şi nici nu voi afişa vreodată numărul de vizite pe blog, tocmai ca să nu ştie nimeni dacă e blogging profesionist sau nu ceea ce fac eu 🙂 parcă ştiam că se va ajunge şi la… numărul de vizite…

    de s-ar putea nici în topuri să nu intru (nu că tare intru eu prea des, tocmai pentru că nu-s profesionist, nu muncesc şi nu-s creativ), dar nu ştiu cum să fac chestia asta.. există vreo setare de acest gen, care să te blocheze să intri în top WP? Ştiu ca dv, frate Marius, v-aţi dat jos din top într-o perioadă cînd eraţi mai mai pătrăţos.

  14. Marius David zice:

    Draga Andrei, bucură-te, nu este blogging profesionist.
    Ferească-te Domnul să devii blogăr profesionist.
    Este patologic.
    Voi comenta altă dată afirmaţia asta.
    Ba, eu cred că munceşti şi eşti creativ. Alta este chestia. Trebuie să ai destui duşmani ca să fii căutat 🙂

    Da, este o setare prin care poţi evita topul. Te muţi pe limba engleză. Acolo rămîi jos de tot.
    Cînd eram pe locul 2 în topuri, după ce am fost aproape o lună locul 1, cu variaţii, m-am mutat pe engleză, acolo sînt cele mai multe bloguri. dintr-o dată am coborît la 50 şi după aia tot în scădere.

    Ca să fii cam pe primele locuri trebuie să îndeplineşti cîteva condiţii:

    1. Număr mare de vizite pe zi
    2. număr divers de IP-uri, vizitatori unici
    3. areal geografic mare şi
    încă trei puncte, care sînt secret amatoricesc (nu pot spune profesional, că nu sînt blogăr profesionist 🙂 )

  15. Andrei zice:

    Ha ha! Chiar am rîs serios la a doua afirmaţie din comentariul dv. Bună treabă! E prima porţie pe ziua de azi, ceea ce e bine. Cum am mai zis, nu blogger profesionist, ci ucenic, urmaş al Lui profesionist, abia aia-i treabă bună 🙂

    La faza cu duşmanii aveţi dreptate. Ştiu cîţiva care atîta ce mă mai simpatizează, de-s primii ce-mi vînează greşelile pe blog. Thank God spam was invented!

    Mulţumesc de sfaturile amatoriceşti. Nici nu intenţionez să devin blogăr profesionist, am deja destule probleme cu ochii şi îmi limitez mult timpul de stat în faţa sticlei. Scriu de un an şi ceva şi mă bucur că nu m-a prins blogul (încă).

  16. Marius David zice:

    Şi eu ma rîs cînd am scris, Andrei,
    Bloggingul ar trebui să fie o chestie relaxată, la taclale cu prietenii, fără încordare, de asta pe-aici îmi permit inclusiv greşeli de acord şi punctuaţie, blogul este ca la o … cola … cu prietenii.

    Unii pun prea multă ciudă în chestia asta şi de-asta nu le iese. Naturual, relaxat, zîmbind, păşind rar, aşa se face bloggingul, că nu sîntem la pariurile pentru cursele de cai,

    Unii chiar se recomandă în dreptul profesiei: blogăr! 🙂 Rîsu-plînsu! Dacă asta este meserie…

    Ferească-te Dumnezeu de blogging profesionist, uite asta este urarea pe ziua de azi! 😉

    Semnat
    Relaxin Blogovici Meseriov

  17. Andrei zice:

    Da, am văzut pe carte de vizită a cuiva cum scria citeţ: „Cutărică, Professional Blogger” 🙂

    Mi s-a terminat sucul din pahar, mă duc după altul…

  18. Marius David zice:

    Andrei, N-ai păstrat cartea aia de vizită? Facem colecţie?

    Florin Chilian avea, dacă nu mă înşel, o carte de vizită pe care scria la profesie simplu: musafir…. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.