Sînt cele cu bătrîni. Nu am spus-o eu. Nu mai ştiu cine a spus-o. Conu Paleologu? Cele mai frumose poveşti de dragoste nu sînt în genul Romeo şi Julieta, cu tineri prospeţi, cu vine ascunse bine în carne, păr pe cap, dantură perfectă şi fără burţi.
Cele mai frumose poveşti de dragoste sînt în genul celor Conu Leonida faţă cu reacţiunea, în care o femeie de aproape 60 de ani, Efimiţa, se uită cu admiraţie la bărbatu-său şi spune: Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculţi; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva….
Cîtă dulceaţă! Cîtă admiraţie!
Curaj în iubire este să rămîi îndrăgostit şi plin de admiraţie faţă de cineva încercat de chelie şi varice, riduri şi piele lăsată. Aceasta este o iubire extraordinară şi inexplicabilă, care acopere tot, orice defect al celei iubite, crede tot, orice poveste a celui iubit, nădăjduieşte tot, împotriva oricărei nădejdi că cea iubită se va schimba, sufere tot, încercînd să recupereze permanent relaţia.
Romanticii îşi ucid îndrăgostiţii. Nu au curajul să îi lase să îmbătrînească. Vă puteţi imagina un Romeo cu burtă, o Julieta încreţită toată şi cu osteoporoză?
Curajul de a îmbătrîni împreună este mai admirabil ca dragostea fierbinte din primii ani ai răsăritului în care tot trupul nostru bombardat de hormoni ne ajută. Fenomenală este dragostea rezistentă atunci cînd trupul s-a ofilit, cînd adrenalina şi estrogenul s-au risipit şi cînd tot ce mai rămîne este parfumul iubirii autentice.
***
Era pe la începutul anilor 90. Richard Wurmbrand a venit în Bucureşti. Era după o călătorie lungă. Trebuia să predice la Biserica Sfînta Treime din Iuliu Valahori. Serviciul religios începuse. Maşina specială care îl transporta pe fratele Richard întîrzia. M-am nimerit pe acolo în momentul în care maşina a ajuns, căruciorul a fost coborît, iar fratele Richard se pregătea să intre în biserică pentru a-şi începe predica. Era slăbit şi călătoria lungă îi provocase dureri.
Sora Sabina s-a aplecat spre el, l-a îmbrăţişat cu drag şi i-a şoptit ceva la ureche. A fost o scenă ameţitoare. Probabil una dintre cele mai frumose scene de dragoste pe care le-am văzut. Faţa fratelui Richard s-a schimbat, sîngele i-a coborît în obraji, parcă durerea îi fusese anesteziată de un sărut prelung.
Ce a urmat au auzit şi ceilalţi. Cei cîţiva tineri care ne-am aflat atunci împrejur am văzut cum arată o căsnicie privită dinspre căpătul celălalt, dragostea care devine mai bună cu trecerea, ca o rodie, mai puternică şi aromată, ca vinul, mai solidă şi de nezdruncinat ca trunchiul copacului adînc înfipt tot mai adînc înfipt cu anii în ţărînă.
Doi bătrîni ţinîndu-se cu drag de mînă în miezul zilei este un act eroic, o poveste mai vrednică de povestit decît o mie şi una de nopţi cu poveşti de tinereţe.
Înţeleptul spune în Eclesiast 7:8 Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui… şi
Evrei 13:7 Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
De ce nu, şi nădejdile şi dragostea?
martie 24, 2009 la 3:34 pm |
Da, fr Rihard avea obiceiul sa spuna in biserica ;Cine nu cunoste pe sotia mea ,este cea mai frumoasa dintre femei .Sabina, ridica-te sa te vada !Tot timpul avea grija sa o recomande ca cea mai frumoasa dintre femeii.
martie 24, 2009 la 3:36 pm |
erata-Richard
martie 24, 2009 la 8:57 pm |
f frumos gestul lui R.W.
martie 24, 2009 la 10:30 pm |
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana
Doua jucarii stricate,
Merg tinandu-se de mana.
Nu stiu cine este autorul, eu am auzit-o o data de la o draga profesoara de romana, si nu am mai uitat-o.
martie 25, 2009 la 12:45 am |
Ce frumos spus! Si cât de adevărat. Dar ce trist e că oamenii se cred veşnic tineri şi se irosesc în “încercări”, pierzând esenţa adevăratei iubiri.
Când bunica mea s-a dus la Domnul, am văzut cum bunicul a tânjit cu dor după tovarăşa sa de viaţă… În mai puţin de un an a plecat după dânsa. Dorul i-a chemat unul la altul…
martie 26, 2009 la 9:09 am |
Între bunicii soţiei a fost o distanţă de 26 de zile. Aşa de mult s-au iubit.
În urmă cu două săptămîni a murit un soţ. Soţia a spus: “voi muri şi eu”. După 4 ore a murit şi ea.
Cel mai frumos cuplu pe care l-am înmormîntat?
El 95 e ani,
Ea 90 de ani,
distanţa înre morţi – 3 luni
timp de căsnicie – 72 de ani.
Citiţi seria Mor după tine de pe Pătrăţosu…
martie 25, 2009 la 5:40 am |
Dacă nu ar fi urmat exemplul cu fam.Wurmbrand aș fi înclinat să cred că dragostea la vîrsta senectuții este doar un act caragielesc jucat pe o scenă de teatru.Unul din realizatorii emisiunii,,Family life today” spunea că în momentul în care dispare sentimentul rămîne,,the commitment”
martie 26, 2009 la 9:06 am |
Cristi B. bine spus, atunci cînd dispare memoria rămîne dragostea..
martie 25, 2009 la 7:50 am |
Vasile Tomoioaga…cred ca e Minulescu autorul acelor versuri…
martie 25, 2009 la 7:54 am |
Ion Minulescu: Acuarelă
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/acuarela.php
martie 26, 2009 la 9:06 am |
Alin Cristea, mulţumim pentru sursa versurilor
martie 25, 2009 la 6:42 pm |
Ca bine le zici, Bibicule… N-as da imaginea a doi batranei tinandu-se de mana pe strada, la plimbarea zilnica, pe niciuna cu doi tineri in posturi similare, oricat de frumosi ar fi ultimii…
Cred ca asta este una din implicatiile lui “sa imbatranim frumos”…
martie 26, 2009 la 8:44 am |
Addsalu, bine ai venit re-venit si aici. Asta este o urare buna…. în loc de “să trăieşti, coane” . “să îmbătrîneşti frumos, boierule”
martie 25, 2009 la 11:07 pm |
Cat adevar in vorbele astea…
Cand ma uit la bunicii mei, la relatie pe care o au dupa 50 de ani, la felul cum se poarta unul cu celalalt, cum vorbesc, cum se privesc… abia asta e iubire cu adevarat.
Pentru ca iubirea inseamna implinire.
Iubirea inseamna sa vezi frumusetea in ochii cuiva si la 60, 70 , 80, 90 de ani.
martie 26, 2009 la 8:43 am |
DianaEmma, ai bunici frumosi si esti o fata binecuvintata. Iubirea se coace ca un fruct care este mai bun la sfirsit decit in primăvara verde.
martie 26, 2009 la 9:33 pm |
Foarte frumos. Niciodata nu am gandit in sensul asta, dragostea din partea cealalta. Poate ca asemenea fericirii, mintea noastra pacatoasa nu stie ce inseamna nici dragostea. Va Multumesc.
martie 27, 2009 la 8:25 am |
David, aşa cum descoperim fericirea odată cu bătrîneţea şi moartea, aşa descoperim şi adevărata dragoste, cu bătrîneţea şi moartea.
Am văzut soţi care şi-au dat seama cît de mult şi-au iubit soţiile cînd pe acestea le-a luat Domnul în slavă.
Cînd coborîm spre ADÎNCI bătrîneţe, la acea adîncime găsim mărgăritarele cele mai de preţ. La suprafaţă sînt castraveţii.
martie 27, 2009 la 10:41 am |
@Marius David: Intr-adevar am fost binecuvantata cu o familie minunata.
martie 31, 2009 la 4:27 pm |
Bine de tine, DianaEmma! Pentru asta trebuie sa spunem povestile frumoase pentru ca nu toti au avut parte de asemenea vedere!
aprilie 1, 2009 la 9:41 am |
intr-o zi vorbeam cu tipa si imi spunea cum barbati in ziua de azi si-au pierdut romantismul, si din pacate este adevrat.
intr-o alta zi auzeam conversantia aprinsa dintre doi indragostiti care s-a safarasit in cuvintele fetei ceva de genu: “Poate eu nici nu stiu sa iubesc” ideea ca cateodata nici nu stim sa iubim cu adevrat ce ce ne este dat, daca de exmplu ne-am iubi viata totul ar fi diferit!
…este doar o parere
aprilie 1, 2009 la 6:37 pm |
Anonim, schimba-ti numele, ca vei fi confundat cu alt anonim, care are alta adresa de email.
Da, nu stim sa iubim. Abia la batrinete invatam. Poate ca si de asta ne lasa Dumnezeu sa imbatrinim.
aprilie 23, 2009 la 11:35 am |
[...] MariusCruceru.ro [...]
iulie 23, 2009 la 10:41 am |
…si daca nu stim sa iubim…invatam de la voi, oamenii de langa noi!
iulie 23, 2009 la 6:08 pm |
să învăţăm să iubim, Monica, de la Omul-Dumnezeu-Isus Cristos. Dumnezeu este dragostea. Vrei să vezi cum arată dragostea? Uită-te la sacrificiul lui Isus Cristos
august 7, 2009 la 2:52 pm |
Am primit abia azi de la cineva,pe mail,aceste mesaje interesante privind CELE MAI FRUMOASE POVESTI DE DRAGOSTE…Si,pentru ca mi-a placut subiectul,iata,imi permit sa intru si eu,sa scriu doua randuri,sau mai multe,chiar…Mai intai,o lamurire,versurile scrise anterior(cele cu “Doua jucarii stricate/Merg tinandu-se de mana/Un batran si o batrana… “) ii apartin cu siguranta lui Tudor Arghezi,le-am retinut,de cand eram pe-a opta…Ca atunci m-au cam distrat,mai pe urma,mi s-a parut ca acele versuri is intrigante,oarecum,acuma,cand si parintii mei is mai in varsta,imi dau seama ca Arghezi,saracul,a avut dreptate,pe undeva,pentru ca oamenii varstnici sunt cu atatea probleme de sanatate, incat,pur si simplu se aseamana papusilor stricate…Si totusi,nu pot fi intrutotul de acord cu ideea lui,deoarece mi se pare ca e prea crud modul in care vede el dragostea varstnicilor…Oarecumva fara rost,fara sansa…
Poate ca asa e in general tendinta lumii de azi,de-a marginaliza varstnicii,de-a-i ridiculiza…
Si totusi, intr-o lume”nebuna,nebuna,nebuna…” eu ma gandesc ca toate valorile au fost inlocuite cu cate ceva,care pana la urma ,nu tine,iar final,te trezesti cu mainile goale…Asa ca ,sunt intr-adevar fericiti acei care inca mai discern adevaratele valori,acei care stiu sa iubeasca, avand iubirea Lui Hristos in inima,acei care nu se duc ,cand viata devine grea,unul de langa altul…
Ce-ar fi sa fim noi asa,noi,care-L iubim pe Domnul,noi are ne numim copiii Lui?Sa nu mai copiem modelele lumii,sa nu mai fim superficiali,sa nu mai cautam doar ceva de moment…Haideti sa fim o lumina si prin modul in care ne traim povestea de dragoste in mijolcul atator ruine….
Numai binecuvantare de la Domnul nostru drag!
Abe.
august 7, 2009 la 6:02 pm |
Abe, bine ai venit aici.
Lasa spatiu dupa virgula si punct.
Abe, nu putem intelege batrinetea si boala pina nu ajungem acolo. Restul este imaginatie.
Cred, banuiesc eu, ca si batrinetea se poate invinge prin dragoste.
august 19, 2009 la 3:47 pm |
Multumesc pt. urarea de bun-venit, fr. Marius…totodata si pentru mustruluiala privind ortografia specifica pentru calculator…La scrisul de mana, nu-i o problema spatiul dintre virgule, puncte si cuvinte…Dar,asta-i viata, invatam mereu cate ceva, pt. ca la urma sa constatam ca suntem tot nestiutori… Stiu ca nu ma pot compara cu d-voastra la limba romana, totusi, sper ca scriu destul de corect de altfel… Candva, v-am avut prof. la Oradea… Cel mai recent v-am vazut la o conferinta la BV, mi se pare ca in primavara asta…
In privinta faptului ca batranetea poate fi invinsa prin dragoste, cred ca da, este o idee…Dar nu orice fel de dragoste, ci doar aceea care vine de sus… Aceea iti da putere sa treci altfel peste acele greutati specifice varstnicilor… Sa tii de brat sotul, sau sotia care se deplaseaza cu greutate, de exemplu… Sau sa stai alaturi de cineva care nici nu se mai poate ridica din pat, pana cand Domnul il chiama acasa, fara sa te plangi, cum a fost o prietena a mamei… Cred ca batranetea este un examen pentru toti carora D-zeu le ingaduie sa ajunga pana acolo, un examen extrem de greu, de dur si pe care putini il trec cu brio… Si ma gandesc … oare cum o sa-l trec eu, daca voi ajunge acolo???
august 19, 2009 la 5:23 pm |
Abe, cu drag. Da, am fost și la Brasov. Si eu am scadinte la limba romana… mai multe decit as dori.
Am vazut doua feluri de batrini, batrini ca imbatrinesc frumos si batrini care imbatrinesc urit, aseara am vazut doi care imbatrinesc frumos, sotul a fost coleg de seminar cu tata.
Sint in biserica din Akron Ohio.
…Inca o rugaminte,… te-as ruga sa nu mai scrii D-zeu, incearca Dumnezeu, nu este mult prea lung
cu drag
septembrie 14, 2009 la 10:44 am |
Si textul asta (dezvoltat) ar trebui sa faca parte dintr-o viitoare carte.
septembrie 14, 2009 la 3:12 pm |
Poate, dacă va voi Domnul!