CiprianS, believe it or not, liderii se tem de presa de orice fel si bine fac.

Spui ca supraestimez impactul blogurilor? Mai vorbim peste doi ani de aici incolo? Ce spui?

Spun AMin la rugaciunea ta.

SAm, crezi că nu ştiu că şi mie mi-am bătut cuie în talpă cu textul ăsta. Tocmai asta este ideea!

Andrei, de ce este articolul asta la fel de patratos ca cel de pe patru roti?

Alin, nu-i timpul pierdut, poate ca se va face si asa ceva.

foarte impresionant articolul .El reflecta realitatea din ziua de azi . Iti spun sincer ca nu am citit asemenea cuvinte , de la altcineva.
Este un semn bun .

Sanatate.

Ce bine ar fi dacă s-ar traduce din engleză două-trei articole despre blogging-ul (evanghelicilor).

Ce bine ar fi dacă un student-doi ar face o lucrare-două despre blogging, pentru informare, formare şi formaTARE.

Ce bine ar fi dacă evanghelicii ar identifica priorităţi de acţiune (şi reacţiune) prin blogging şi ar învăţa să renunţe la atîtea chestiuni second-hand care mănîncă timp şi energie.

Ce bine ar fi dacă liderii locali şi naţionali ar fi şi actori în spaţiul virtual: cîte idei nobile, formule inspirate, citate utile nu ar ieşi de sub obroc şi ar îmbogăţi lumea prin liniile de transport Internet.

Dar şi acest lucru, ca şi altele, se învaţă. Cu cît mai repede (şi mai consistent), cu atît mai bine.

Acestea nu au fost rotunjiri, acestea au fost doar… metapătrăţoase.

Greu lucru ceri, dar nimic nu este cu neputinta pentru cel care crede
Problema e ca duhul e plin de ravna dar carnea decide ce si cum sa primeasca. Totdeauna va exista o cenzura si de multe ori involuntara.
Ca exemplu, eu nu am curaj sa spun spun mai mult decat vad ca permite liderul, de blog si/sau biserica altora care comenteaza inaintea mea.
Chestie de common sense.
All in all un text optimist deci bun.

Ca sa realizezi cat de influent poate fi un blog, trebuie sa cuantifici cantitatea de enoriasi polarizata in jurul bloggerului. Asta mi se pare a fi explicatia ca f. multi lucratori cu care am vb cunosc ce face , par exemple, DanutM, dar nu stiau ca are un blog ( si unul care polarizeaza o masa evenghelica semnificativa), si chiar mai grav, nici nu-i interesa acest mod de comunicare.

Da, blogul poate fi un instrument de semnalare a unor fapte/ realitati intracomunitare, dar cred ca – oricat ar fi de veridice si oportune – conteaza influenta pe care o are bloggerul, nu in lumea virtuala neaparat, cat in cea “reala” pt a se schimba ceva. Discutia asta am avut-o si cand erai “Patratos” (remember). Eu am trecut nu de multa vreme printr-o experienta de acest gen.

Cred ca supraestimezi impactarea blogarelii in viata cotidiana, precum si asa-zisa teama a ierarhilor fata de “apucaturile” virtuale ale unor enoriasi…exista exemple de blogeri care au fost pusi la punct pe blogul lor de “mai-marii” zilei si au facut pasi inapoi. Deci, unde e puterea mai mare si presiunea mai mica?

Alin Cristea, in interviul de la RVE cu ocazia decernarii Premiilor Thymos, sustinea ca blogosfera evanghelica s-ar fi maturizat. D.p.d.v. al impactarii comunitatii evanghelice mai e mult pana (departe) acolo, si vorba lui Razvan, o dovedeste si falimentul unor proiecte care se doreau a revolutiona, a aduce o schimbare in sanul evanghelicilor. Si nu in cele din urma, imaturitatea a fost demonstrata cu varf si indesat de cateva conflicte blogosferice(la unele ai participat activ) care au devenit (din pacate) “pietre de aducere aminte” cu care se arunca inspre cei se folosesc de-acest mijloc.

Din pacate, metehnele noastre aruncate in virtual (uneori sub protectia anonimatului), s-au intors intr-un efect de bumerang spre discreditarea intregii blogosferi evanghelica. Ca sa putem schimba ceva si sa avem un cuvant de spus e nevoie de mult mai mult decat efortul sustinut si demn de apreciere (in mare masura) a lui Alin Cristea; e nevoie ca noi sa “blogarim” in acelasi duh si sub indrumarea aceluiasi DUH.
Asa sa ne ajute DUMNEZEU!

Să ai o zi senină, “Pătrăţosule”!