Azi am mai auzit de o ispravă. O fată luptă cot la cot, cot la picior, picior la gură, gură la spate, braţ la piept, genunchi la burtă cu băieţii în campionatele de wrestling.
Buun! Încă un pas spre egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Oare cît de departe poate merge nebunia lumii în care trăim? Şi dacă am avea presupoziţii evoluţioniste, putem anula instinctele sexuale care se trezesc la atingerea de orice fel dintre un bărbat normal şi o femeie normală, putem lupta împotriva imaginaţiei?
Veţi spune că John Piper este exagerat.
Am făcut arte marţiale vreo 7 ani. Am fost în aceeaşi sală de antrenament, pe acelaşi tatami bărbaţi şi femei, băieţi şi fete.
Mιşcările acestea sînt profund masculine. Este o coregrafie masculină. Priviţi diferenţa dintre mişcările lor şi mişcările lor. Sînt şi arte marţiale pentru femei, dar nu shotokan-fudokan, cu siguranţă, nu wrestlingul.
Vă puteţi imagina prietena, soţia sau sora făcînd asta?
Publicat de Marius David 


