Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Am scris comentariul asta mai intai pe sit-ul unde a aparut interviul .
Mi-am dat seama ca nu sunt sanse mari sa dai de el acolo si mai incerc odata aici.
“Am văzut noi destule prostii, să încercăm să le păstrăm măcar lor mintea pură cît mai mult timp posibil.
Al patrulea lucru. Să îi deconectăm de otrava, canalul spurcat care se varsă în mintea lor. Ce-am făcut noi? La un moment dat am luat patentul şi am tăiat cablul. De la cablu, nu de la curent! Dar n-a fost de ajuns. Am luat frumos în braţe televizorul şi l-am scos din casă.
Şi ultimul lucru: dacă fiica şi fiul nostru nu ar face cursurile într-o şcoală creştină, singura opţiune ar fi homeschooling.”
Am preluat pe sarite fragmente din raspunsurile Dvs.
Stiu ca este un interviu personal dar fiind facut public deduc ca a capatat o culoare (involuntar poate) educativa (n-as spune chiar misionara).
Intrebarea mea legata printre altele de citatele de mai sus e: ceea ce spuneti aici e doar o descriere sau e si o recomandare? Ati recomanda aceste masuri oricui v-ar cere sfatul?
Draga Sam,
da, interviul are, cred, valoare misionară, dacă aşa spui tu. Eu am spus ce am crezut şi ceea ce cred, în măsura în care îmi ajută Dumnezeu, şi împlinesc…
Am făcut tot ce ţi-am sugerat, în privinţa televizorului, Dacă aş avea copiii din nou la începutul şcolii sau la începutul unui nou ciclu de şcoală, m-aş gîndi foarte serios la homeschooling… Varianta încă nu este exclusă definitiv pentru băiat.
… ESte descriere a ceea ce am făcut eu şi recomandare sau sugestie, dacă vrei, pentru prieteni…
Doamne ajută!