De obicei astfel de chestiuni lipsesc din manualele de exegeză. Părerea mea este că o predică ar trebui terminată joi seara. Vineri este zi de post, zi în care te rogi, te smereşti, îţi pomeneşti comunitatea pe nume înaintea Domnului, gîndindu-te la destinatari.
Sînt gînduri fascinante pentru un teolog, pentru un clasicist, dar care nu au nici un fel de relevanţă pentru enoriaş.
Meditaţia şi rugăciunea ne ajută să structurăm, să filtrăm, să înţelegem capcanele gîndului sălbatic şi nedomesticit de ascultarea de Cristos.
Meditaţia şi rugăciunea sînt esenţiale înaintea ultimului pas care întregeşte călătoria aventuroasă în text.
Uneori după contemplare, Dumnezeu îţi poate schimba gîndurile, pot veni lumini noi, vineri spre sîmbătă visezi adevărata interpretare a textului şi se duce pe “apa sîmbetei” toată schemăraia ta exegetică, toate transcrierile structurale şi toată schiţa secvenţei timpurilor.
Aoristele pălesc în faţa genunchilor înroşiţi.